O tentativă de crimă

Iulia Mihuţ e o fată dulce de 23 de ani care, până vineri noaptea, adică acum trei zile, visa la familie, copii şi fericire. Era măritată de două săptămâni cu un tip pe care îl credea iubirea vieţii ei. Apoi, hodoronc-tronc, complet din senin, soţul ei Alex a venit beat acasă şi a încercat s-o ucidă.

Ea e cântăreaţă. O chema Iulia Stoica. Avea o trupă în Sibiu, care începuse să prindă faimă şi contracte, când s-a combinat acum aproximativ un an cu Alex Mihuţ, zis Sonerie. Îl ştia de câţiva ani, dar până atunci nu avuseseră treabă unul cu celălalt.
Considerat unul dintre cei mai buni sunetişti din ţară, parte din echipa lui Smiley şi a altor vedete, bărbatul, de 39 de ani, i-a promis că îi va produce el albumele şi va fi susţinătorul ei de bază. E uşor să te îndrăgosteşti lemn de un tip matur care pare că te înţelege; iar Iulia a făcut exact asta. S-a mutat cu el la Bucureşti, la insistenţele lui. El i-a propus să nu lucreze, să stea acasă şi, când va veni momentul potrivit, să îi producă marele album de succes. Ea a acceptat. El i-a propus să devină mamă. Ea a acceptat şi asta. Şi poate chiar ar fi devenit, dacă, la două săptămâni după căsătorie, n-ar fi primit cea mai sinistră bătaie. Aş fi zis “din viaţa ei”, dar e un understatement, pentru că viaţa Iuliei nu a inclus până acum genul ăsta de experienţe.

E duminică, iar eu stau de vorbă cu Iulia. Se duce la IML abia luni, încă nu are buletinul de proaspătă soţie. A chemat salvarea după episodul violent, dar echipajul i-a comunicat că ei pot doar s-o trateze, nu să şi recolteze probe incriminatorii. E furioasă. A renunţat la multe pentru un om care i-a promis iubire până la moarte. “Ştiam că are gelozii, complexe…”, zice ea. “Ba mai mult, gândirea aia de ţăran bătrân: Acum eşti nevastă-mea, nu mai poţi să te îmbraci nu ştiu cum. Credeam că sunt glumiţe.”
E rău să mizezi prea mult pe umorul interlocutorului. Şi când a ameninţat sâmbătă noaptea că vine acasă şi o omoară, a luat-o tot ca pe o glumiţă.
Dar ziua începuse frumos. “Cafea, iubire, pupici pe frunte. La un moment dat, am făcut un duş şi am ieşit goală din baie. M-a sărutat foarte tandru, îmi spunea că mă iubeşte, mă adoră… Îmi spunea mami, că noi ne doream copii. Am făcut sex în sufragerie şi pe urmă m-a pupat o jumătate de oră. El a plecat la concert pe la şapte (pm, notă Lorena). Îmi spusese că vine acasă pe la zece, că are treabă la Romexpo dimineaţa. Anyway, pe la două, m-a sunat, beat pulă, să îl iau de la Alllive, clubul lui Smiley. Clubul ăsta e la cinci minute de casa unde locuiam noi.
M-am dus sa il iau. Era cu alţi trei beţivi, punea muzica de pe telefon. Am ieşit la o ţigară, apoi, ca să nu mai intru să-l iau, l-am sunat şi mi-a dat ocupat de două ori. A trebuit să intru. Mi-a zis: “Futu-ţi morţii mă-tii că mi-ai întrerupt piesa”. Zic… What?! Am mai avut noi discuţii, certuri, chichiţe, ca orice cuplu. Dar nu genul asta de limbaj.”
Supărată, Iulia a renunţat să-l convingă pe soţul ei că ar fi cazul să se culce, dacă vrea să fie la Romexpo a doua zi la şapte, şi a plecat acasă. I-a dat mesaj pe drum, recomandându-i să-şi rezerve înjurăturile pentru prieteni.
Câteva minute mai târziu, când ea era deja în pijama, acasă, el a sunat-o s-o întrebe unde este. Când a aflat că deja e acasă, a anunţat-o sec că vine să o omoare.
“Am luat-o ca pe o glumă morbidă, cu conotaţie sexuală în cel mai rău caz. Zic ‘no, în cât timp ajungi? Ca să îmi rulez o ţigară şi să apuc să o pip, dacă tot mor azi.”
În câteva minute, individul a ajuns acasă. “Mi-a zis că m-a văzut plecând de la Alllive cu unul şi că l-am adus acasă să îl fut. Adică, trăia cu impresia că în casă mai era cineva.”
Remarc că povestea degenerează în patologic, şi Iulia mă calmează. “Da, boss, am aflat şi eu ulterior.”

Şi începe să-mi povestească cum a aruncat în ea cu un taburet, dar n-a nimerit-o. “Se uita la mine extrem de ciudat, zâmbea cu ură. Aia a fost creepy”. A început să arunce şi ea cu lucruri în el. Apoi, “a încercat să-mi rupă gâtul, să mă sufoce. Dar na. Greu cu echilibrul când ai creierul îmbibat de alcool.”
La un moment dat, a părut că bărbatul se potoleşte. Iar Iulia, care între timp hotărâse să plece, s-a dus în dressing să-şi adune lucrurile. “A venit foarte mişeleşte în spatele meu şi m-a dat cu capul de un perete. Am căzut şi nu am mai putut să mă ridic. Se urcase, literally, încălţat cu picioarele pe mine. Aveam un picior pe ceafă şi unul pe o mână care e vânătă acum. A început să îmi care pumni, şuturi, picioare peste tot.

Şi peste tot înseamnă chiar peste tot.

De la un punct încolo, mi-am pierdut cunoştinţa, pentru că îmi amintesc doar că am început să nu mai simt nimic, dar mă uitam la parchet şi auzeam “te iubesc”-ul spus de el cu câteva ore înainte.
Apoi, m-am trezit în curte. Eram târâtă, cumva, de tricou, pe jumătate dezbrăcată. M-a aruncat lângă gard în ploaie. Mi-a mai cărat nişte pumni şi picioare şi mi-a zis: “Mori, în morţii tăi!”

Când şi-a revenit în ploaie, fata a avut câteva momente de confuzie. Timp de câteva clipe, nu şi-a amintit cum ajunsese acolo. Dar înjurătura a trezit-o brusc. “Am făcut o criză. Am început să mă ridic şi să ţip: ‘Ce mi-ai făcut?’ Mi-a răspuns: ‘Tu ţi-ai făcut. Ţi-a făcut ăla cu care ai venit, nu eu.”
Surpriza că fata pe care o credea în pragul morţii era cât se poate de vie şi furioasă l-a dezarmat pe individ, iar ea a luat mobilul şi a chemat salvarea şi poliţia. “Salvarea a zis să merg la urgenţe cu ei. Eu nu am vrut. Am vrut să strâng tot, şi să mă ştiu plecată. Să nu fiu nevoită să ies şi să mă întorc.” Parte din decizie a fost şi pentru că, spune Iulia, i s-a explicat că procedura de la urgenţe nu includea şi recoltarea de probe pentru victimele abuzului domestic.

Poliţia i-a prins într-un moment în care rushul de adrenalină se dusese, iar ea era epuizată. El ajunsese probabil la concluzia că ipoteticul amant nu existase, pentru că l-a cuprins cheful de glume: “Ce faceţi duminica, veniţi la un grătar?” sau “Nu vă descălţaţi, că nu am făcut curat”.
“Eu tremuram şi simţeam că nu funcţionez bine”, a continuat Iulia. “Mă durea spatele foarte tare. Cei doi agenţi m-au întrebat dacă am unde să rămân şi am început să plâng. Simţeam că mă prăbuşesc. Sunt acasă, sunt bătută crunt de iubirea vieţii mele. Eu sunt lumina ochilor lui şi ne dorim copii. Oare sunt gravidă? Dar el chiar m-a bătut cu atata ură? De ce? În momentul ăla, nu ştiam cine este. Visul lui cel mare era să se căsătorească să-şi bată nevasta”.
Pentru că bărbatul părea că e paşnic şi soţia nu cerea imperativ ajutor, poliţia a considerat că se calmase situaţia. “Eram goală pe dinăuntru şi moale ca un miel. Ei au luat-o ca pe o liniştire”.
Şi agenţii au plecat, iar individul s-a întins pe covor şi a adormit. “În momentul ăla, stăteam pe jos şi mă uitam in gol. Mă gândeam la tot ce era în jur pe rewind. Îmi aduceam aminte cum ne-am căutat mobila şi cum am montat-o împreună. Mă uitam la cărţile de pe jos, pe care le primisem cadou. Şi la un ceas interesant de la mama, pe care Alex l-a făcut ţăndări. Am stat aşa vreo oră. Am încercat să îmi rulez ţigări. Dar mâna mea dreaptă era praf.”
Logic, doar o călcase cu piciorul pe mână, când o dăduse de podea şi pereţi în dressing.
Apoi, s-a mobilizat. Întâi a luat nişte cutii de carton desfăşurate şi a încercat să le monteze laturile, dar a descoperit că nu are putere de aşa ceva. În cele din urmă, a luat saci de gunoi. “Mă mai uitam la câte un tricou de la el, un fes. Lucruşoare cu meaning până în momentul ăla. Începeam să plâng, dar mă opream repede. Nu aveam suficient aer ca să expir la plâns.”
La un moment dat, să-şi recâştige forţele, şi-a făcut o cafea. Era atât de confuză încât, în loc de lapte, a turnat în ea suc de pere. A băut-o aşa. Oricum nu-i simţea gustul.
“Apoi, ştiu că am ieşit în curte, într-o grădiniţă în care îi ingropasem motanul, care murise cu câteva zile în urmă.
Stăteam acolo şi mă uitam în gol. M-am plimbat un pic prin curte şi m-am oprit în locul în care mă trezisem plină de sînge. Mă uitam la gardul pe care îl pictasem impreună.
L-am auzit ridicându-se de pe covor. Am crezut că s-a trezit. De fapt, s-a ridicat doar ca să se ducă să se culce în dormitor. Era 6 dimineaţa, şi el la 7 trebuia să fie la Romexpo. Ştiam că munca lui e tot ce are. Voiam să plec, dar şi să mă asigur că ajunge unde trebuie. Atât de proastă sunt.”
A continuat strânsul lucrurilor. Între timp, îşi anunţase tatăl să facă rost de o dubă şi să vină să o ia, fără să-i pună întrebări, iar părintele înţelesese că e grav. “Ar fi vrut să ajungă repede, dar nu i-a pornit maşina. Dacă mă vedea aşa şi îl găsea pe el acasă, Alex era mort acum.”
Iulia a continuat să lupte cu sfârşeala şi să-şi strângă încetişor lucrurile, până la opt şi jumătate, când Alex s-a trezit “ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. “M-a întrebat cât e ceasul, şi-a desfăcut un energizant, l-a băut, a aruncat doza pe jos şi s-a dus să se îmbrace. Nu-şi găsea telefonul şi i-am zis să îl caute undeva între locul unde m-a strâns de gât şi cel în care m-a izbit de perete. M-a întrebat ‘când pleci?’. I-am zis că repede. M-a întrebat cu cine şi i-am zis că cu tata. Reacţia lui: ‘aaa, bun’. Apoi, mi-a zis ‘ştii că dacă pleci, nu te mai întorci. Adică, sper că ţi-o asumi.’ Băi, tot el era supărat şi cu pula mare, mă înţelegi!?”
Păi na, zic eu, dacă nu era tipologia asta de om, nu ar fi încercat să te omoare.
În cele din urmă, i-a chemat un taxi, apoi a ajuns şi tatăl ei, care s-a oripilat văzând-o. A dus-o direct la IML, dar ghinion: nu avea buletin şi n-au primit-o. A rămas pe a doua zi.
Şi-a ocupat duminica aruncând toate lucrurile care proveneau din relaţie. Starea de confuzie persista: “nu reuşeam să-mi amintesc dacă oul se separă pentru maioneză sau nu”.

*

Luni, Iulia e în drum spre IML. Îmi scrie pe Messenger: “Mă uit la băieţei pe drum. Mă întreb ce bărbaţi o să iasă din ei.”
Unii care, într-o lume ideală, n-o să-şi bată nevestele. Dar nu trăim într-o lume ideală.

* Luni seara, Alex deja a contactat-o pe Whatsapp. Îi cere să se ducă acasă cu nu ştiu ce pretext, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În continuare, nici o referinţă la modul în care a încercat s-o sugrume, respectiv s-o strivească în bătaie sâmbătă. Iuliei nu-i vine să creadă.
“Intenţionez că cer ordin de restricţie şi să obţin permis de port-armă”, îmi mărturiseşte ea.
Apoi îmi povesteşte cu lux de detalii despre proiectul ei muzical. O încurajez în această direcţie. Măcar carierei nu i se năzare că ai plecat cu alt hobby de la club şi nu vine să te sfarme în picioare.
“Acum, că mă gândesc mai bine”, spune ea, “semnele au fost mereu acolo. Nu mă lăsa să mă angajez. Mă ţinea mereu acasă, dar el avea voie să iasă la bere cu băieţii şi să vină beat la ora trei. Era excesiv de gelos din orice, şi îmi impunea o grămadă de reguli tâmpite. În plus, n-avea nici o dramă că gramul de cox e 100 de euro, dar mie-mi strâmba din nas când îi ceream bani de tampoane sau de odorizant de WC.
Dar eu îl iubeam.”
Şi eu nu mă pot abţine să nu mă gândesc cum o societate “tradiţională” ar fi trimis-o pe fata asta frumoasă şi plină de viaţă înapoi la bătăuş, până în clipa în care acesta şi-ar fi reluat tentativa de crimă cu un coeficient mai ridicat de sânge în alcool.