Locul nouă e un actor italian care, dacă ar fi avut norocul să se nască în America, ar fi fost “the pretty boy” al tuturor filmelor, multimiliardar şi vânatul de bază al tuturor tabloidelor lacome de senzaţie.
Dar a avut ghinionul de a se naşte în Europa, mai exact la Roma. Drept pentru care a jucat teatru şi film – şi (aproape) numai producţii artistice, independente – a scris scenarii, a regizat filme şi a cântat la trompetă. Numele lui este Kim Rossi Stuart.
Iată un colaj Kim Rossi Stuart de pe youtube, să vă clătiţi ochii în ceea ce eu numesc the_genuine_visual_pleasure. (ignoraţi muzica, e cîh! mai bine daţi mute şi puneţi-vă voi ceva de colecţie.)
V-a crescut nivelul de adrenalină? Sunt sigură că da.
Bun, acum vă povestesc ce mi-a inspirat mie acest bărbat frumos ca un vis, prima oară când l-am văzut. Fantezia în sine e destul de banală, de-aia e doar locul 9.
Mi-a inspirat o sală imensă de bal, luminată de mii de candelabre. Vals. Eu purtând o rochie de seară cu umerii şi spatele gol. Îi simt palma pe spatele meu gol, blândă şi totodată fermă. Şi am senzaţia că inima mi s-a mutat spre spate, şi îi bate în palmă.
Cu cealaltă mână, o ţine pe a mea şi îi simt degetul arătător lipit de podul palmei. Îmi tremură puţin mâna, trebuie să recunosc; podul palmei mele se apasă oarecum nerăbdător pe degetul lui arătător, dar un eventual privitor din afară nu ar sesiza nimic. E doar un vals, nu?
Nobleţe şi distanţă. Distanţa înseamnă o dulce tortură şi o agonică tensiune.
Apoi, m-ar învârti din ce în ce mai repede, din ce în ce mai hipnotic. Lumina candelabrelor s-ar transforma în mii de punctuleţe fugare, toate contururile precise ale stâlpilor şi arcadelor s-ar topi – şi nu i-aş mai vedea decât ochii. Mari, albaştri, cu pupile atât de intens de negre, prin contrast şi…
S-ar opri brusc. Şi muzica, şi valsul. Ar rămâne doar palma lui lipită de spatele meu gol, mâna mea încleştată în jurul degetului lui arătător şi eu fără aer. Restul fanteziei vă las s-o continuaţi voi, că sunteţi băieţi şi fete mari. 😛
Mmm un vals nu e niciodata ‘doar’ un vals. Dansul asta contine atat senzualitate incat la inceput era vazut ca foarte ‘indraznet’. In timp s-a obisnuit lumea cu el si a ajuns sa fie judecat la nivel emotional mai mult decat fizic.
Pe KRS nu l-am vazut decat intr-un singur film, fairytale, si la momentul respectiv si mie mi-a atras atentia (intr-o exprimare mai putin academica, si mie imi cam curgeau balele, dar nu la propriu 😛 -asta pentru cei care au nevoie sa fac mentiunea asta) Dar cam la atat s-a oprit. Am cautat un timp sa aflu cum il cheama si ce-i cu el dar nimic de durata.
Cred ca prin aceeasi zona pe unde il ai pe el, ii aveam eu pe Alain Delon si pe Roger Moore, cand erau tineri. Si un pic mai tarziu, pe aceeasi lista si pozitie l-am adaugat pe Sean Connery, dar nu el din tinerete, ci cam prin perioada ‘Entrapment’. Bineinteles, ca si cu Tanita, nu e vorba despre cei reali, ci de un fel de amalgam de personalitati si biografii de personaje.
<3
Unde-ai gasit baiatul asta asa dragut?
O sa faci pe multa lume invidioasa !
E de inteles , de ce obsesia ta erotica este “a fairy tale “, asa de pura !
Sper ca nu ma interpretezi in celalalt sens al traducerii.
Apropos de senzatia palmei pe spate, pe care ai descris-o superb,
Banc din lumea artistica :
-O tipa vine la cabinetul de chirurgie plastica si cere remodelarea corpului si a fetei. Doctorul ii prezinta 3 variante de remodelare : stil Degas, stil Toulouse -Lautrec si stil Picasso. Tipa , trecuta bine de 50 de ani, solicita Picasso, ca e mai modernist.
Dupa, 6 luni de la operatii, se intilneste cu doctorul, care o intreaba cum se mai simte in noua infatisare si daca are probleme. Tipa snoaba ii raspunde :”doctore, nu ma deranjeaza ca la wc urinez ca barbatii in pisoar si ca am sanii pe spate, ca ma strecor ca repede prin multime.
Cel mai tare ma deranjeaza ca sufar de flatulentia si, de fiecare data, cand sunt in public, imi sare palaria din cap ”
Revenind la”obsesiile lupului febril”, animalutul asta drag si scump, deocamdata e un dulce bichon maltez.
Eu am fost obsedat de pe la 7-8 ani de “big tits”, iar la 10 ani imi inchipuiam ca se indragosteste de mine profa de desen, care mai era si diriginta, una d’aia bine facuta ,ca in reclamele cu produse agricole elvetiene. Cand se apleca sa ne corecteze sau sa ne explice desenele, eram 3/4 bagat in decolteul ei, de fiecare data.Din pacate era deja casatorita,si in ciuda repetatelor mele “priviri rascolitoare” nu mi-a raspuns niciodata suficient de incurajatorca sa pornesc la “ofensiva”.
Freza mea de acum este( f asemanatoare pozei de sus), dar va rebui sa “divortez” de ea, necesita prea multa ingrijire… 🙁
Il stii din Fantaghiro ? Daca da, înseamna ca ai la îndemîna solutia : te transformi în fata baietoasa si-l cuceresti în doi timpi si trei miscari.
Fantaghiro!!!! cat mi-a placut de Kim Rossi Stuart!! thank u 🙂
Pai bine mai Lorena, dupa frumusei din astia iti pierzi tu mintile?
Recunosc, si mie mi-a placut de el cand l-am vazut in povestea aia cu fata tunsa la castron. Uite, Fantaghiro, cum zice Franz, ca si uitasem cum se numeste 🙂
@anthea: ba în fantezia mea valsul este foarte fizic, şi absolut deloc emoţional. e o fantezie în spirală, dacă vrei.
@florin: ajung şi la fantezii mai explicite, dar nu mă grăbesc. e de-abia locul 9.
în altă ordine de idei, dacă închizi ochii, îţi imaginezi o femeie în rochie de seară fără umeri pe care o învârţi halucinant într-o sală de bal, şi-i simţi unduirea coloanei vertebrale în palmă, şi atingerea fină a satinului … nu ştiu în ce măsură e o fantezie pură. 🙂
mişto bancul 😀
@ihtys: nu contează freza, contează cum stă ea pe capul tău.
@franz: de fapt, l-am văzut prima oară într-un film numit “Senza pele”, unde Kim juca rolul unui retardat superb… pe care o tanti conştiincioasă insista să îl ajute (şi o înţeleg.) La un moment dat, o sărută pe tanti cea conştiincioasă, şi cu o naturaleţe perfectă, în timp ce o sărută din ce în ce mai pasional, îşi scoate (deşi nu i-l vedem noi, spectatorii, dar se insinuează), şi începe să şi-l frece sacadat. M-a urmărit scena aia vreo lună… şi chipul lui angelic, deformat de excitaţie. Stuart a devenit pe loc labagiul meu preferat
@smilla: apoi l-am văzut pe labagiul meu preferat în rolul lui foarte princiar din “fantaghiro” şi am zis: ok, this is love. 🙂
@simonarrr: ce-i frumos, place şi lui Dumnezeu… darămite păcătoşilor robilor săi. 😀
Eu l-am vazut in “Rosu si negru”… cel mai frumos Julien Sorel…
O, da… de Julien Sorel uitasem. mulţumesc că mi-ai amintit.
Asa! Fantaghiro se numea povestea. Altceva n-am vazut cu el 😛
Revenind la o postare mai veche, am vazut si eu Casanova si nu mi s-a parut catastrofal. Eu zic ca i-a reusit bine rolul. Poate te asteptai tu la altceva?
Despre Heath Ledger vorbeam. Care nu mi-a plăcut în Casanova – şi nu din vina lui. Omul făcea tot ce putea, dar nu avea nici stil, nici maniere, nici şarm de Casanova.
nu va suparati, sunteti din BT? asa mi-a spus cineva din oras…
BT fiind Botoşani?
Nu, nu sunt din Botoşani, sunt din Sfântu Gheorghe cel autonom. Dar stau de vreo şapte ani în Bucureşti, că mi-a picat cu tronc oraşul în perioada facultăţii, şi nu m-am dat dusă. 🙂
mersi pt raspuns, sotia mea credea ca sunteti una si aceeasi persoana cu o buna colega a ei de care nu mai stia nimic, oricum, o mare dilema a fost lamurita…
ok. 🙂
Mda, e frumusel omu’. Dar fantezia ta se refera doar la ceva fizic, sexual, carnal, nu? Sau implica si ceva intelect pe ici pe colo?
Credeam că se vede din postare…
Pe mine ma frapeaza prenumele Kim, e nume de fata 🙂 Onanistul tau preferat, si eu care pariam pe Mircea Eliade 🙂
Bine, am mai mulţi onanişti preferaţi. 😀
Asteptam numarul 8! De fapt eu il astept pe 1. 😀
Multumesc pentru execitiul de imaginatie propus !
Pentru o clipa m-am trezit in sala de bal de la palat din “Cinderella”.
Fanteziile sunt frumoase cand curg de la sine, asa ca ale tale, nu trebuie sa fie 100% explicite, partea deductibila e tot farmecul, dar ce te invat eu pe tine !
cinevorbeşte: mă bucur. 🙂
florin: poate o să postez şi fantezii explicite, dar nu în legătură cu Rossi Stuart. Ăla e prea frumos pentru aşa ceva, şi e suficientă sugestia.
Io cand eram mic aveam o colega la gradinitza, Adela, era bunaciunea institutziei. Cu ea voiam sa dansez intodeauna la orele de dans popular. Soarta mi-a fost potrivnica,buzele ei rujate la ocazii nu aveau sa manjeasca obrazul meu. Unde mai pui ca-i placea de unu` care era tare-n muschi si vorbea ca pe stadion.Iti dai seama cum o mai jucam….
fraieră. sper că s-a măritat cu un nesimţit din ăsta care o bate de-o rupe şi plânge în pumni regretându-te.
daa,e foarte dragut mai ales daca te gandesti cum ar arata la 109 ani cu proteza ,dentara ,auditiva si de sold
acum tu de ce îmi strici fantezia?
eu am zis clar că nu mă interesează omul real – îi prezint biografia doar ca să ştie lumea de unde să-l ia, apoi povestesc ce i-aş face.
crezi că tu la 109 ani ai fi într-o formă mai bună?
scuza-ma,am vrut sa spun 108 ani 🙂 si are si cataracta
Abia astept locul I
O să.
🙂 – smile
🙂
Poti sa incerci si filmul Romanzo Criminale, tot cu el, plus ca sunt mai multi de genul lui in film, sa vezi atunci fantezii…
Pentru cine doreste: acest domn poate fi admirat, in masura in care filmul o permite, marti (1 aprilie – fara nici o aluzie de pacaleala) in “Cheile casei” (LE CHIAVE DI CASA-Italia, 2004). Se difuzeaza de la 00:10 (noaptea dinspre luni spre marti) pe TVR 1. Fara publicitate!
o, ce surpriză… musafiri noi în casa noastră virtuală! 🙂
🙂
Da, mai si citim. Mai ales daca ni se indica sursa…
mea culpa: nu ţi-am indicat sursa. dar un om de ispravă se descurcă şi singur. 🙂
eh, nu-i rost de coborat cnutul din perete! Daca sursa era scrisa negru pe alb, probabil ca ar fi intrat in aceeasi categorie cu diverse scrieri de la lectura obligatorie si saream peste (deformare produsa la varste fragede). Stiind ca ceva exista, dar tre’ sa depun si io ceva efort ca sa dau peste, ma face sa mai si retin cate ceva…:D
înseamnă că stilul meu minimalist de a da informaţii se îmbină armonios cu instinctul tău de vânător. 😀
ma uit la poza din dreapta, la aia din stanga, si ma gandesc ca semanati. nu stiu de unde mi-a venit impresia asta, ca nasu nu i la fel, gura nu, ochii nu, forma fetei nici atat, nici macar urechile. da daca mi se pare?!
Un film splendid, din 2004. Poate deprimant, dar splendid: http://209.85.129.104/search?q=cache:wHKPxFPEDoEJ:download.b4ck.net/forum2/viewtopic.php%3Ff%3D22%26t%3D10158+b4ck.net+%22Gianni,+un+uomo+giovane,+un+uomo+come+tanti&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro&client=firefox-a
ce frumos e.pacat ca nu e roman, as fi sarit pe el.
Draga autoare, zau asa ! si cu ce scop ? sa ne inchidem complexati in baie ? sa umblam si ziua prin casa feriti sa ne vada cineva de afara ? Daca devenim victimele frumusetilor vanturate prin media, atunci e foarte probabil ca la un moment sa devenim revendicativi ! O sa stam in plina strada in mijlocul comunitatii cu aspect comun si sa strigam revendicativ “unde se ascunde oare Doamne Kim Smith a mea ?”