Uneori, câte un blogger are impresia că face o mare favoare unei publicaţii scriind despre ea. Cum ar fi acolo. (Hai, că mi-a plăcut bughi mambo rag de la postarea anterioară cu “acolo”-urile lui, deci mă inspir :twisted:)
Bun, până aici, nimic rău. Lăudabil chiar. Pui umărul virtual la susţinerea culturii, foarte frumos.
Orice material, din orice revistă, e scris/conceput/fotoşopat/indesignuit de cineva. Pare o afirmaţie de domeniul lui Captain Obvious, nu? Din câte se vede “acolo”, nu. S-a omis precizarea: “colaj creat de X.” Autorul a reacţionat admirabil: a atras atenţia, politicos, printr-un singur comentariu, că aia e munca lui, nu a personajului colectiv “revista”. Foarte decent, zic eu. Uite ce frumos au ştiut să precizeze alţi băieţi autorul. Da, era să uit, acolo. Dacă nu îl precizau, eu nu mă opream la un singur comentariu. Şi nici nu făceam economie la datini religioase şi organe sexuale. Dar nu a fost cazul – drept pt. care m-am bucurat în sinea mea că există oameni corecţi pe lume şi am mers mai departe.
Buuuon. Dacă cineva v-ar semnala, decent şi laconic, că aţi dat cu bâta-n baltă la faza asta, aţi cere scuze şi aţi adăuga numele autorului la postare. O să ziceţi: Căpitanul revine. Ei bine, realitatea stă altfel, dragi prieteni. Bloggerul în cauză se va da intens cu curul de pământ şi se va căca îndelung pe sine explicând cât e el de atent la surse şi cum îşi permite mitocanul de autor să pretindă că numele lui trebuie menţionat o dată ce-i preiei munca. Acolo. Ce mă-ta-n cur de autor, nu-ţi ajunge că am precizat personajul colectiv Revista? Hai sictir de-aici, băi, pulifrici, când io-s marele blogăr care a catadicsit să te bage în seamă. Nu vezi că tu îmi impui o rigiditate care mie îmi e incomodă? Şi postarea triumfă cu fraza pe care o ştim cu toţii atât de bine de la editurile ţepare care uită că aveau nevoie de traducere alaltăieri: “Aştept citaţie de trimitere în judecată!”. Tot acolo. (Cu menţiunea că bietul autor tăcuse de mult, dar blogărul simte nevoia să se mai dea puţin lovit. Iar şleahta de lingăi în cur e priceless: “o, da, dragă, ce autor impertinent. vaaaaai, oh, uh, îh!”)
Şi, da, cumpăraţi revista La Plic. Nu, nu simt că le fac favoarea lui peşte când spun asta.
Heh, ce mişto, e vară şi nici tu n-ai despre ce să scrii.
Noroc că îmi dă colega ta de blog subiecte, altfel ce mă făceam. 😀
Lorena Lupu, blogger-ul de “acolo” simte nevoia să amintească în mod probabil inutil că postarea (în care remarcam decenţa cu care erau formulate reclamaţile, deci precizarea ta e cumva inutilă în încercarea de a sugera că nu am observat asta sau că puţin ne pasă cum ni se adresează oamenii)avea mai mult de-a face cu nişte limite fine între corectitudine şi exagerare. Cu o diferenţă între principiu şi aplicarea lui oarbă.
O reacţie “admirabilă”, după cum am scris, mie mi s-ar fi părut alta: (citez iar de “acolo”)”reclamaţiile puteau fi făcute prin e-mail către posesoarele blogului dacă era vorba de o discretă sesizare a unor limite încălcate”. Dar accept că e o chestiune de subiectivitate asupra admirabilului.
Nu ştiu de unde rezulta în mintea vreunuia din noi o atitudine de genul celei imaginate de tine ca fiind acolo (de beţie a altitudinii la care ne-ar situa gestul de a promova un act cultural, de “vai ce tari suntem noi că am catadicsit să scriem două cuvinte despre o revistă”), dar probabil că exagerările de genul ăsta sunt explicabile tot prin subiectivism. Cu toate că, la modul ideal, şi ele ar putea reprezenta un soi de calomnie, la fel cum la modul ideal să nu precizezi ceva relativ evident sau care nu are legătură cu contextul poate reprezenta un atac la drepturile de autor, această feudă a orgoliilor creatorilor.
Bietul autor tăcuse, dar nu i se răspunsese. Şi între timp contextul redevenise de actualitate, aşa că au fost incluse două răspunsuri într-o postare ce nu se dădea lovită, ci dimpotrivă se punea în locul bun de lovit recunoscând că obiecţiile sunt corecte în principiu. Dar permiţându-şi (în timp ce se dădea intens cu curul de pământ)să observe unele nuanţe care i se par, în continuare, necesare.
Închei cu o altă observaţie: “Orice material, din orice revistă, e scris/conceput/fotoşopat/indesignuit de cineva. Pare o afirmaţie de domeniul lui Captain Obvious, nu? Din câte se vede “acolo”, nu.” (Sper că nu nevoie să mai pun link pentru câteva rânduri diferenţă, fraza e citată din postarea ta de mai sus). Acum să citez de “acolo”: “Pentru că oamenii care fac nişte chestii trebuie respectaţi ca atare. Asta asigură demnitatea circuitului informaţiei şi bunele raporturi între cei incluşi în el.” Sigur că de dragul efectului dramatic al unei demonstraţii pot fi ignorate uneori nişte părţi din realitatea înfierată (ceea ce iar seamănă a procedeu nu prea corect, tot în principiu).
Din fericire pentru membrii ei, “şleahta de lingăi în cur” nu are nevoie să i se ia apărarea. Din fericire pentru curul meu, nici el nu are nevoie de lingăi. Dar sunt de acord că ambele sunt “priceless”.
Chiar nu mi se pare că omul a exagerat sau că v-a impus o rigiditate care să vă incomodeze. pur şi simplu v-a cerut să precizaţi că e munca lui. nu văd unde e exagerarea aici. iar băşcălia cu “mă duc la vrăbii, că mă cheamă ca pe ele” e o băşcălie:
-ieftină şi stupidă
-irelevantă în context.
Ieftinătatea şi stupizenia nu mă deranjează (fiecare cât poate, nu?), în schimb irelevanţa în context, da. Pentru că omul a investit ceva mai multă muncă de creaţie în respectivul colaj decât mama ta când ţi-a ales numele. Corect? Corect.
Nu i se răspunsese autorului? Păi să vedem:
Cu ce l-a pierdut la puncte??? Prin faptul că a cerut să-i PRECIZAŢI NUMELE????
(Ce înţelegem din asta? Că mitocanul şi pastramagiul şi-a permis să etc., atunci când noi promovam de zor personajul colectiv Revista. Şi că o limbă în cur la momentul ei face cât zece whatever.)
(De ce a avut omul o zi mai proastă? În fond, fusese de o politeţe desăvârşită.)
În concluzie: nu te mai da victimă, mergi frumos la tine pe blog şi completează numele autorului sub colaj. Şi să înfierez încă o parte din “realitatea înfierată”, pe care şi tu o procesezi selectiv: OMUL NU A ZIS CĂ ÎŞI VREA MUNCA ÎNAPOI, A ZIS CĂ O VREA SEMNATĂ. ŞI ARE DREPTUL LEGAL LA ASTA!
restul e praf în ochi.)
Sunt sigură că argumentele care nu intră în ideea preconcepută cu care pleci la demonstrat cauze nobile călcate în picioare de nişte nemernici sunt praf în ochi, ca şi orice chestiuni de nuanţă. Ca şi faptul că autorului nu i se răspunsese din partea blogului, dar probabil trebuia să mă exprim mai precis pentru că nuanţele pot şi vor fi folosite împotriva mea. Deci să trec mai departe.
Chiar nu mi se pare că omul trebuia să ceară să i se menţioneze numele sub postare atât timp cât fotografia era precizată ca aparţinând revistei La Plic. Sigur, avea dreptul să o facă. Dar spune mai multe despre el decât despre noi, pentru că sursa a fost precizată.
Presupunerea Vetei că autorul colajului avusese o zi mai proastă poate trebuie interpretată în acest context: al hipersensibilităţii recunoaşterii publice.
În privinţa procesării selective, nu-mi trebuie alt argument decât să observ că cererea de a-şi primi munca înapoi aparţinea celeilalte jumătăţi din protestul căruia postarea mea îi răspundea. Aş spune deci că chiar şi fără majuscule se poate vedea procesarea selectivă în toată splendoarea ei, dar nu în curtea noastră.
Concluzia ta mă face să cred că ai senzaţia că faci victime. Oricât nu-mi place să dezamăgesc oamenii, te asigur că nu e cazul.
Prin urmare, “revista” a făcut respectivul colaj, nu numitul Alexandru Culiuc, din punctul tău de vedere. “Revista” a stat să creeze conceptul, “revista” a petrecut câteva ore la calculator muncind la el, “revista” a pus la bătaie energie şi creativitate. 😀 😀 😀 (We can’t argue with that, now can we?)
Iar bucuria cu care i-ai mulţumit Doinei Popescu că l-a pus la punct pe nemernic şi v-a proslăvit efortul de promovare e tot ideea mea preconcepută, nu? 😀 😀
În traducere: da, muiere obtuză, trebuia să menţionezi AUTORUL, nu doar REVISTA. Nu nea Caisă portarul şi nici tanti Miţa femeia de serviciu nu a făcut colajul ăla, ci Alexandru Culiuc. Dacă îl făcea altul de la aceeaşi revistă, ieşea altfel. Şi Alexandru Culiuc are dreptul să se simtă jignit că nu l-ai pomenit, atâta timp cât ţie, dintr-o revistă întreagă, ţi-a sărit în ochi fix munca lui. Cât de neted trebuie să fii, să nu pricepi o chestie atât de simplă?
Ciudat, credeam că între “sursă” şi “autor” e o diferenţă pe care nici cea mai furibundă rea-voinţă n-o poate ignora şi on which no one could argue indeed. Cum află omul lucruri noi în fiecare zi…
Punctul pe “i” pus de persoana care a comentat la noi, pe numele ei Doina Popescu, consta în observaţia că omul avea dreptate dar procedase perfectibil, să zicem. Limbajul din răspunsul meu se datorează unui schimb de replici anterior pe care-l avusesem cu Doina Popescu, chestie pe care nu o spun ca explicaţie ci ca sugestie că uneori a căuta contextul unei situaţii te poate salva de o reacţie penibilă.
N-o să caut să ofer o traducere a ceea ce am scris mai sus, doamnă deschisă dialogului, pentru că am naivitatea să nu îţi subestimez relieful cerebral şi să nu-mi subestimez claritatea exprimării.
Să mai reiau o dată?
Reiau:
Nu, SURSA nu e şi nu va fi totuna cu AUTORUL. (Şi asta e EXACT PROBLEMA MEA CU TINE, că TU o ignori, cerându-i autorului să fie fericit că ai menţionat sursa. Nu, autorul nu are de ce să fie fericit că ai menţionat sursa, de vreme ce NU SURSA A FĂCUT LUCRAREA, ci AUTORUL).
Sau, ca să fiu şi mai clară: Ce ar fi ca de acum premiile de interpretare ale lui Victor Rebengiuc să le ia Teatrul Bulandra? Că doar Teatrul e sursa spectacolului.
Sau: De ce aţi lăudat revista La Plic şi nu Republica Moldova? Că doar acolo se face revista.
Alte metafore ca să traduc traducerea dintr-o română de clasa a patra într-una de grădiniţă nu am acum. Dar presupun că vei continua să nu pricepi ideea, de aceea ar fi inutile.
Io-te ce-am inteles io pana acum din life(sax).
dca muncesti, cinstit, cu capu’ sau cu forta fizica, esti prost.prost platit. sclav. putoi/pizdulice.
daca tu nu zbati pentru meritele tale, nimeni n-o va face.
Omu’ avea dreptate. la sursa putea foarte bine sa treaca …Romania ca, deh, e roman..si intra si el in ecuatie.
si-atunci cum pasarica ma-sii de viata (sax) sa nu-ti vina sa te cari?
Eu presupun că vei continua să nu pricepi nuanţele, deci într-adevăr dialogul ăsta a devenit nu numai inutil dar şi penibil. Hai să continuăm să presupunem că vorbim despre acelaşi lucru în moduri diferite.
liviu, nu ai înţeles. eu mă certam cu nişte blogărese care refuză să priceapă că a menţiona autorul nu e totuna cu a menţiona sursa. şi mă iau cu “nuanţe” ca să ascundă că refuză să priceapă această idee atât de banală.
a menţiona DOAR sursa înseamnă să spui că oraşul Oneşti a luat primul zece la Olimpiada de Gimnastică, sau că Ipoteşti a scris “Floare albastră”. asta e problema mea, pe care oamenii tot nu o înţeleg, şi nu îşi dau seama cât de penibil e faptul că nu înţeleg.
Cand am zis ca omu’ avea dreptate ma refeream la autor nu la blogareasa.Intr-adevar autorul nu e totuna cu sursa. E ca si cum as spune ca am citit Batausu’ de campi “scris” de biblioteca judeteana sau de libraria Eminescu.
nu, pardon, “Bătăuşul de Câmpi” a fost scris de cartierul Rahova, te rog frumos. 😀 Şi de Editura Tritonic.
Văd că mai nou confundăm publicaţii cu edituri şi localităţi. Demonstraţia merge foarte bine şi fără să intervin eu, excelent.
Nu, drăguţă, arătam pur şi simplu cum se poate aplica raţionamentul tău genial în diverse situaţii, pentru a-i pune în lumină şi mai bine genialitatea. Ai dreptate, nu autorul contează, ci sursa. Dacă respectivul colaj era făcut de oricare alt coleg al lui Culiuc de la publicaţia respectivă, ieşea exact la fel. Somn uşor în continuare.
daca autorul a cedat revistei drepturile asupra creatiei atunci e de ajuns mentionarea sursei. daca nu, atunci autorul trebuia mentionat. Niciodata de exemplu cand se va vorbi de windows nu se vor mentiona autorii programului, ci proprietarul microsoft.
Drăguţă, arătai pur şi simplu că te grăbeşti atât de tare să insulţi în obsesia că ai dreptate încât nu diferenţiezi argumentele. Ceea ce e într-adevăr un semn de geniu. La fel ca şi încăpăţânarea de a trage concluzii din afirmaţii pe care ţi le imaginezi în mintea interlocutorilor.
Dacă respectivul colaj a fost publicat în respectiva revistă şi respectiva revistă a fost subiectul postării + precizarea că lucrarea era inclusă în revistă a fost făcută, cred că putem visa în continuare că s-au încălcat nu ştiu ce drepturi.
Filotas: Depinde despre ce drepturi vorbim. În contractele de cesiune ale drepturilor de autori pentru reviste, scrie că beneficiarul se obligă să pună în evidenţă numele autorului. Deci, individul contează. De aceea, materialele din reviste apar semnate, iar programele, nu.
petroniamarcs: Drăguţă,
Văd că pierdem vremea, şi nici un argument etic sau logic nu pătrunde dincolo de întunericul încăpăţânării tale fără margini. Acesta e singurul motiv pentru care te insult: pentru că te încăpăţânezi de 17 comentarii să îmi arăţi cât poţi fi de proastă. (Şi nu trag concluzii decât din afirmaţiile tale de dincolo şi de aici.)
De aceea, închei scurt, pentru că urăsc să dialoghez cu proşti: Vorbeşti cu un om care a scris pentru ceva mai multe publicaţii decât tine. Când preiei un material dintr-o publicaţie, e cazul să precizezi AUTORUL şi SURSA. (Văd că de argumentul că orice alt autor din cadrul aceleiaşi publicaţii ar fi făcut altfel lucrarea deci OMUL contează ţi se fâlfâie glorios. Păcat că nesimţirea nu doare.) Nu mă mai trolla, făcându-te că nu pricepi – îmi pierzi doar timpul şi răbdarea.
Iar dacă nu poţi respecta o chestie simplă (material din revista X, realizat de YZ), nu mai “promova” reviste, insultându-le autorii atunci când aceştia cer să le fie pomenite numele sub propriile lor opere. Cu asta AM ÎNCHEIAT. (Şi nu eu te-am insultat, te-ai insultat tu singură prin comportamentul faţă de Culiuc, precum şi prin refuzul insistent şi repetat de a-i preciza numele sub opera omului. Eu am tras doar concluziile. Dacă îi răspundeaţi cu “Ne cerem scuze, Alexandru, reparăm omisiunea” – aşa cum ar fi fost normal – , această postare nu ar fi existat.)
Ba eu cred că această postare ar fi existat oricum, măcar pentru a oferi un cadru afirmaţiei: “Vorbeşti cu un om care a scris pentru ceva mai multe publicaţii decât tine.” Drăguţă.
Argumentul privitor la identitatea autorului e valabil, nu mi s-a părut nevoie să le semnalez şi pe cele pe care le consider corecte într-un dialog. Asta pentru că ţi-am ignorat ego-ul, chestie pentru care am de gând să-mi cer scuze când mă lasă râsul. Odată cu scuzele pentru irosirea preţiosului timp pe care dacă nu mă înşel singură ai ales să-l pierzi.
O chestie falsă este că l-am insultat pe Alexandru Culianu. O chestie şi mai falsă este că tu nu m-ai insultat. Singura chestie adevărată este că acest dialog a mers prea departe şi este de altfel unul al surzilor.
Totuşi, ca să închei într-o notă de bună-dispoziţie mica noastră dispută insolubilă, fac observaţia că atenţia ta la diferenţa dintre sursă şi autor nu te-a împiedicat să mi te adresezi tot timpul ca şi cum eu aş fi autoarea ambelor postări care te-au indignat. Un blog, cinci autori. Aproape ca o revistă. Ce chestie.
Ok, probabil că amuzamentul e numai de partea mea.
Da, fix de această postare aveam nevoie ca să ofer cadru afirmaţiei respective. Logica ta ucide!
Iar astea cu ego-ul sunt moneda ta de schimb – şi pt. cererea întemeiată a lui Alexandru, şi pentru faptul că am subliniat că cererea omului e întemeiată. Cum descoperi că omul îţi cere ceva pe bună dreptate, o bagi repede pe aia cu ego-ul la înaintare. How pathetic is this?
Corect: am ales să îl pierd (timpul), pentru că am văzut o neregulă în care se insista. Nu m-am gândit că se va lungi în halul ăsta, şi că voi sta de vorbă cu cineva atât de încăpăţânat în măgăria lui.
Nu l-ai insultat pe Culiuc? Căruia, vezi Doamne, nici numele nu i l-ai reţinut, deşi i-ai preluat munca? (Apropo, scrierea intenţionat eronată a numelui cuiva e un truc ieftin de ţaţă penibilă, iar tu vrei să pari o telectoală, nu o ţoapă). Poate ar trebui să îl întrebi. “Te-am jignit cumva?” Jignirea e la receptor, nu la emiţător.
Iar ref. la insultele mele, sunt de acord. Nu am făcut decât să semnalez fapte şi afirmaţii existente deja. Dar tu te văicăreai mai sus: “te grăbeşti atât de tare să insulţi în obsesia că ai dreptate încât nu diferenţiezi argumentele”.
Nu, nu ai fost autoarea ambelor postări care m-au indignat, dar ai fost autoarea tuturor aberaţiilor care m-au indignat. Sau, mă rog, a 90% dintre ele. Nu reiau citatele, e futil.
Ma, voi va iubiti?
mastc, bine că ai apărut. fă-mi şi mie un nume şi o parolă, simt nevoia să îi iubesc la mamă şi pe cei de pe forumul tău.
Sigur, Mastic. Nu se vede? Cu năbădăi.
Pentru numele lui Alexandru Culiuc am într-adevăr a-mi cere scuze, deşi n-am. Asta da.
Când greşeala e a ta are motivaţie tot în autorul care nu e acelaşi cu alt autor. Acelaşi argument pentru două greşeli diferite, a mea şi a ta. O dată contra, o dată pro. Fascinant.
din câte văd, nu Veta se autocompătimea de zor cu Doina Popescu şi i-ul de la Plic. Nu Veta a scris postarea aia arogantă şi naşpa cu “dacă-ţi vrei munca semnată, e semn de ego, bla-bla.” Prin urmare, ştiu de ale cui afirmaţii mă iau, când mă iau.
Poti folosi contul fast, login: fast, parola: fast, pentru vizitatorii care doresc sa scrie rapid un text pe forum, sa nu isi piarda inspiratia si iubirea. Pentru tine a aparut username: La Nouvelle Sappho, parola: fast.
Pe cei de pe forumul meu… presupun ca vorbesti despre utilizatorii care au scris despre tine si despre blogul tau. Am mai scris pe forum demult despre acesti utilizatori, dar n-am mai actualizat, pentru ca nu prea sunt vizitatori interesati. Ii gasesti insirati la sectiunea member list, prin capul listei, sunt cei care au un numar sensibil egal de texte, sunt toti usernameurile create de mine si folosite de mine. Deci nu sunt mai multi, sunt doar eu. Mai sunt si alti utilizatori, au scris si ei cateva texte cu mult timp in urma, dar nu cred ca despre ei vorbesti, tu ai ce ai cu mine, foarte bine, sa vorbim.
Hm. Lorena, zici aşa:
“În traducere: da, muiere obtuză, trebuia să menţionezi AUTORUL, nu doar REVISTA.”
Pe blogul tău e o poză: coperta de la Hyde Park. N-am găsit însă Autorul. Adică cine a făcut poza, cine a făcut coperta, etc. N-ar fi politicos din partea ta să-i numeşti?
Dinu Lazăr?? Nu cumva e trecut drept co-autor al volumului????
(Nice try though! Hai, acum încercaţi în colectiv să-mi găsiţi nod în papură, poate reuşiţi. :twisted:)
Şi încă un lucru, Alex Tocilescu: a fost plăcut, nu-i aşa, când te-am menţionat ca şi co-autor pe acel scenariu (ştii tu care) şi nu te-am omis, deşi puteam atât de uşor să o fac – considerând că îl scrisesem singură, de fapt? E bine să fii trecut acolo unde ai adus şi tu o contribuţie, just?
Lorena, ce am putea eventual să încercăm să-ţi găsim e o… aia, cum se cheamă… bucată de raţiune? Hm. Chiar efort comun, zău.
Am înţeles că afirmaţiile şi părerile mele te-au indignat şi te enervează în continuare, am bucuria să te informez că situaţia e reciprocă (numai că în ceea ce mă priveşte se mai adaugă şi inconfundabilul stil în care găseşti de cuviinţă să-ţi exprimi opiniile). Chestia e că deşi ale mele scrieri te-au exasperat nu dispare faptul că o muscă ar bâzâi şi pe căciula ta dacă ai fi corectitudinea încarnată care te visezi a fi.
Nu încearcă nimeni să-ţi găsească nod în papură pentru că dacă mergem cu maceta prin luncă descoperim că papura e trestie.
raţiune? adică un coleg de-al tău de blog se uită pe o copertă pe care scrie cu litere mari DINU LAZĂR; pretinde că nu vede numele şi tot eu ar trebui să dau dovadă de raţiune?
Sunteţi incredibili.
Iar restul metaforelor tale penibile mă lasă rece. Mă ghidez strict după fapte:
-aţi folosit munca unuia, fără să îl pomeniţi
-l-aţi flituit şi l-aţi moralisit când şi-a revendicat-o
-faci pe proasta bătută în cap cu toate bordurile lui Videanu, făcându-te că nu pricepi asta şi aberând aiurea
-îţi aduci pe încă cineva, să lanseze o acuzaţie la mintea cocoşelului: că Dinu Lazăr nu e pe coperta pe care, iată, numele lui e de dimensiune egală cu a mea.
Concluzie finală: eşti sinistru de proastă. Ai merita împuşcată în cap, să nu procreezi.
Ce chestie da au nam lasat coment aici casa aduc cititori la mine la blog? Cum naiba?
Iată şi primul comentariu de bun simţ de la această postare. Mersi, dadatroll.
@lorena
am incercat sa postez asta pe blogul lui bughi dar eu sunt banata acolo, asa ca nu cred( adica nu stiu) daca as fi putut semna cu nick de clona, scufita etc):
“am intrat sa scriu ca nu sunt scufita, eu sunt banata aici definitiv, nu? si, da, lorena, am scris de tine naspa in alta parte( n-are importanta locul) dar am facut-o din prosteala, nepasare, pe urma am sters pt. ca am vazut ca ai si simpatii.. scuzele mele, n-am stiut ca esti prietena cu dl. als. asa incat n-aveam niciun motiv sa scriu prostii aci mai ales ca iti place dl. als, din contra regret. pe bloguri eu nu folosesc clone, ba chiar ma chinui sa semnez cu nickul ‘mewsette’ logata ca sa nu se iste confuzii.
bughi, poate revii la sentimente mai bune, scrii alta postare, aici s-au aglomerat prea multe comentarii si incerci sa impaci pe toata lumea, dar dupa cum vezi, slabe sanse asa ca n-are sens.
cam asta e.
va pierdeti timpul cu mulliganoglu.”
inca o data scuze ca am scris aiureli pe un blog, cred ca al margioalei, mi s-a parut si mi se pare in continuare amuzanta, din pacate incojurata de prea multa vulgaritate, dincolo de limita suportabilitatii. mi s-a parut ca facea misto de tine si te atacai…si , in plus, cred ca ai si detractori care nu sunt lipsiti de inteligenta si umor, si asta m-a influentat.a fost o pornire rautacioasa de moment fara justificare. nu te cunosc, nu te-am citit, cred ca esti f tanara si neexperimentata, dar esti ok. acestea fiind zise, semnez mewsette.
si lorena draga, acel vinci si mulliganoglu obisnuiesc sa semneze cu clone si din astea.inca o treaba: daca as fi semnat un comentariu cu o clona, fii sigura ca nu era atat de plictisitor.
cat despre luciat, nu te agita, se vede ca nu te intereseaza. pe mine una, nu prea.
dl. als te-a invitat sa scrii pe blogul dl. isuciu. bineinteles ce ai chef.
poate imi publici comentraiile pt ca la fata aia sunt banata. si ea e indecisa:)uite ca barbati indecisi nu exista:)
peseu si gata: imi pare rau ca te-a cenzurat bughi, ar fi fost amuzant sa vad ce urari de bine mi-ai scris:D le meritam pt ca te-am injurat pe blogul marghioalei.
daca scufita ar fi dl. als- dar nu e, pt ca ar fi recurs la altfel de scris nu la ala in stilul dumnealui bloggerit, ar fi mers la sigur, nu?( e destul de inteligent formulata postarea si cacat, spune-i aluia ca se foloseste si “drept pt care”- ca te-a criticat de asta- si ca dl. plesu nu e asa de exclusivist cu gramatica dar e dl. plesu, ce minte are!!!) ar trebui s-o iei ca pe o gluma. daca e a altora, asta e. eu cred ca mulliganoglu. incearca sa fii mai impasibila la atacuri, si uneori pare ca ai niste aere de superioritate sau de ergocentrism, dar asta e doar din partea rauvoitorilor. e destul de greu cand semnezi cu numele real si incerci sa devii o notorietate. dar astea sunt riscurile. poate trebuia sa faci ca luciat, sa alegi anonimatul 🙂
bun acum crezi ce vrei, ma poti injura, dar n-am fost eu scufitul sau scufita. pe mine nu ma intereseaza cine e, poate daca era vb de mine m-ar fi interesat asa putin.
s-o luăm metodic:
-vreau oameni care să ţină la mine pentru că eu sunt eu, nu pentru că ţine Leo la mine.
-nu mă atacam din cauza marghioalei, dimpotrivă, glumeam, iar ea îmi răspundea în stilul ăla acru, de babetă timpurie, “ţâfna is the new cool” gen. Merită să pierd timpul cu aşa ceva? Evident, nu.
-Lucia mi-a plăcut la vremea ei. păcat că acum e “sub vremuri”
-Nu încerc să devin o “notorietate”. Mă mulţumesc să fiu eu. Nu mă interesează nici să joc “enigma buletinului pierdut”, ca luciat. Iar când voi simţi impulsul onest de a mui pe cineva, voi mui persoana respectivă până la amigdale. Şi îmi va plăcea.
OK, te cred că nu ai fost tu clona cu pricina. Mersi de vizită.
TOCMAI vroiam sa te kem (cu link cu tot: http://www.isuciu.ro/?p=2994#comment-2440) sa discutam ‘cestiunile arzatoare’ ale pseudonumelor, k aici nu’sh ce se discuta & nu ma intereseaza… 🙂
da lamuriti-ma si pe mine: cine e, bre, ‘marghioala’ asta de care tot vbiti?!
pupici!
ok, tot ‘metodic’:
-mie imi place de tine pt. ca abia acum am citit despre tine. si mie imi plac un pic fetele , daca intelegi. dar la mine totul se rezuma la teorie, la practica nu ma bag de frica si mi-e ca as fi dezamagita, tot barbatii sunt mai interesanti-sexual vorbind. deci raman la nivel de fantezie. daca ai fi mai putin vulgara( nu te supara, si eu sunt uneori) pe blogul asta, mi-ai fi picat cu tronc. adica, imi plac fetele suave, gratioase si destepte. si vulgaritatea femeilor de obicei trezeste in barbati sentimente naspa.(vezi literatura , nu dau titluri, dar o sa-ti dedic ceva).imi mai place de tine pt. ca esti actrita! visul meu ar fi fost sa fiu actrita…n-am stiut nimic despre tine, uite, si abia acum m-am informat. totusi, incearca sa scapi de imaginea asta de ‘fata rea’…esti desteapta, arati bine, de ce sa fii (in acceptiunea unora, doar o pitzipoanca cu fitze?
– cu marghioala tu ai inceput parca, tu ai jignit-o prima, nu mai stiu cum, la ea pe blog:)culmea ca va potriviti. dar, dumneata nu vezi: barbatilor le trezesti o usoara repulsie amestecata cu interes si excitare datorita aerului belicos din postarile dumitale. cu femeile te certi zgariindu-te. nu e bine. trebuie sa fii mai diplomata, mai… , nu stiu.nu pt. imagine, pt.perceptia generala corecta.
luciat probabil ca va reveni dar io m-am plictisit rau pe blogul dumneaei. si nici p-al tau nu-l pot citi, dar esti interesanta ca persoana, nu ca bloggerita. chiar m-ar interesa sa-ti citesc undeva vreo poezie, vreun fragment de romane, astea da, sunt realizari. ‘femeia’ si ‘playboy’ nu mai cumpar, dar la fel , gasesc pe net.
– eu zic ca incerci sa devii o notorietate, ai facut primul pas. eu n-am prejudecati si scriu aici ce cred, cu toate ca de oboseala si caldura(“era cald si era consens” vorba domnului plesu) sunt cam ambigua. problema e (si stii asta) ca mai repede devii cunoscuta pozand in playboy-ai datele necesare- decat scriind carti. oricum, faptul ca ai niste realizari e mare lucru.credeam ca esti mai tanara, dar esti mai mica cu un an si o luna. probabil ca in realitate nu te-as tutui:)
daca il placi pe dl. als vino si tu pe blogul unde posteaza. e bine sa-ti mai viziteze si altii blogul( serviciu-contraseviciu).
culmea, ca eu n-am scris prostiile alea despre tine din invidie sau neputinta( majoritatea asa par ma refer la cei care te injura, mai sunt si nefu care viseaza la tine si se masturbeaza cu gandul la tine si te injura pe bloguri dupa aia, “gen”- mulliganoglu, vinci si probabil altii) ci din prosteala, le-am sters intre timp.
ce de prostii scriu.
asadar, nu pune la suflet majoritatea celor care te-au ranit( inclusiv eu) o fac din prostie si din dezinformare.
nu, n-am fost nicio scufita. 🙂
marghioala e o tipa asa mai nonconformista pe care am gasit-o comentand pe blogul lui milf si petrov si si-a facut un blogulet. are ceva talent si haz, dar are niste amici mai ciudatei de evitat. nu mai stiu de ce s-a certat cu lorena, poate se impaca( ce bine ar fi)dar sunt femei din alea capoase si orgolioase “gen”( ce naiba cu “genu” asta,? suna ca n naiba 😀 ). mie mi-a placut postrea asta, a marghioalei( fi-ta se cheama, in rest nu se poate sta acolo de-atat tzatze/tzatze si pisde si injuraturi):
http://viataefrumos.blogspot.com/2010/07/fi-ta.html
alş: e o fată (nu proastă, nu urâtă, nu lipsită de spirit), dar care are impresia că e mai frumoasă, deşteaptă şi mai sparkling dacă foloseşte un ton arţăgos chiar dacă nu e cazul.
mewsette: prefer să fiu “vulgară” şi să nu pic cu tronc nimănui. e mai sănătos aşa, decât să mă pomenesc că x persoane proiectează vise şi aşteptări asupra mea. aia e o povară pe care nu aş îndura-o.
-în accepţiunea celor de care vorbeşti, aş fi o “piţipoancăcufiţe” orice aş face. pentru că ăia nu gândesc, ăia acuză. de aceea, nu voi sta să demonstrez nimănui contrariul. prea puţin mă intere.
-cu marghioala nu am început nimic. Am dat câteva comments pentru că-mi plăcea iniţial blogul, am văzut că nu se poate comunica normal, m-am lăsat de acest sport. Comunicare cu sila nu se poate.
-eu le trezesc bărbaţilor repulsie? hahahaha. Sfatul meu: nu îi judeca pe bărbaţi prin prisma celor 5-6 disperaţi fără viaţă socială şi cu IQ-ul sub temperatura camerei, care au ban aici şi de oftică s-au adunat ciorchine la ei pe bloage să rumege căcatul. acestui gen de losers le voi trezi mereu repulsie – pentru că le pun oglinda în faţă şi le arăt câtu-s de nevandabili. Dar există şi winners.
-deocamdată mă mulţumesc să scriu în Playboy, nu ţin neapărat să-mi arăt nurii dezgoliţi. Mi-e frică să nu înceapă să mă asalteze alt val de labagii frustraţi dacă aş apărea goală. Vorbesc serios: nimic nu mă scârbeşte mai tare decât indivizii (de orice sex), care par disperaţi după mine şi obsedaţi de ideea de a mă fute.
Aoleu, pai si eu am fost obsedata de ideea de a te fute!
Si, ca sa fiu on topic, au pus numele omului la sursa pana la urma?
Spune-le, măi, că nu eşti o pitzipoancă cu fiţe. Zi-le că eşti doar cu fiţe!
Lore
eu sincer mi-ar placea sa te vad goala si as poza goala( daca n-as avea niste responsabilitati). tu care scrii la playboy tre’ sa stii ca nu numai prosti se uita la poze artistice cu fete goale. se uita si oameni normali, bi, gay si care au si creier.
unde citesc si eu o poezie de-a ta? sunt pe netzi?
cu vulgaritatea: nu e vb. de picat cu tronc e o …’politica de marketing’. repulsia barbatilor e pt. testosteronu’ tau pe care-l mai imprastii pe blog si am zis: amestecat cu excitare. ca doar oameni suntem:)
oricum nimeni nu vrea sa te schimbe, am indraznit si eu sa-mi spun parerea, nu tre’ sa iei in seama. fiecare cu ideile lui, observ:)
Isa: Logic că nu. Le era teamă să nu cumva să pară inteligenţi.
SingurEu: Defineşte “fiţe”.
mewsette: Ştiu că nu se uită numai proştii. Problema mea e însă că se uită ŞI proştii.
Cumva, laşi impresia că orice comentator a poposit aici să-ţi adreseze o cerere. Sau, în fine, comentatorii cu care n-ai glume vechi în program.
Am glume vechi în program cu tine? Nu. Te tratez de parcă mi-ai adresa o cerere? Nu.
Concluzie: baţi câmpii.
Dragă, nu polemizăm. Mi-am exprimat un punct de vedere. Nu poţi să spui că o impresie lăsată este greşită, pentru că, în definitiv, tu eşti cea care a lăsat-o. Şi ar fi simplist să spui că sunt prost (bat câmpii). Bănuiesc că ştii ce-nseamnă simplist.
P.S. Nu, nu mi-am propus încă să te fut. Dacă mă sucesc, te anunţ în timp util.
Aşa, tu ai exprimat un punct de vedere.
Iar eu am adus un contraexemplu. Prin urmare, am demonstrat conform logicii elementare că punctul tău de vedere este greşit. (Vezi manualul de clasa a noua.)
“Nu poţi să spui că o impresie lăsată este greşită, pentru că, în definitiv, tu eşti cea care a lăsat-o” :)))))))))))) Asta e bună să candideze la “perla anului”.
Şi dacă îţi pui creierul în funcţiune, vei deduce că “a bate câmpii” se referă la O AFIRMAŢIE (cea de mai sus) şi nu la PERSOANA TA ÎN GENERAL. Ergo: nu am spus că “eşti prost” (dacă credeam asta, o spuneam), ci ţi-am demonstrat logic că baţi câmpii cu ipoteza ta de mai sus).
PS: Nu mă interesează dacă vrei să mă fuţi tu sau nu. Nu intri în aria mea de interese.
Impresia pe care tu o laşi (cel puţin mie) este cea pe am prezantat-o mai sus. Ăsta e punctul meu de vedere.
El nu poate fi greşit, că nu se referă la un adevăr irefragabil. Nu e ca şi cum aş afirma că Axioma lui Euclid e într-un fel, iar ea ar fi în altul.
Discuţia de-aici se referă o treabă relativă. M-am exprimat ampulea pentru că mai am nişte treabă pe-aici şi nu mi-am ales corect cuvintele. Ştiu, nu este o scuză!
Apoi, câmpii se bat când eşti cu totul pe dinafară în legătură cu un subiect oarecum concret. Aici e vorba despre ceva mult prea general: impresia pe care mi-ai lăsat-o din răspunsurile date mai multor comentarii de-a lungul timpului.
Dacă aş zice că eu cred cu tărie că eşti îngâmfată şi proastă (nu zic asta, evident), consideri că cea mai nimerită replică ar fi ,,Baţi câmpii”?
Na, dacă îţi las impresia asta, mă faci să regret că nu te-am tratat în aşa fel, încât să o justific. Promit să o fac în viitor. 😀
Besides: Faptul că “punctele tale de vedere” sunt bătute în cuie şi impermeabile la contraargumente spune lucruri nu foarte măgulitoare despre tine.
Iar dacă ai zice că tu crezi cu tărie asemenea tâmpenii, consider că replica cea mai adecvată ar fi un ban şi o călduroasă muie. E punctul meu de vedere. 😀