Sinceritatea sânilor tăi

Nu cred în ghicitul în palme, în ghioc sau în zaţul de cafea. Nu cred în horoscopul occidental, chinezesc sau mayaş. Dar există o metodă infailibilă de prezicere a viitorului: ghicitul în sâni.

Nu există moment mai frumos de sinceritate în viaţa unei femei, ca acela în care îşi lasă în jos bretele sutienului şi-i desface clama. Acela este de fapt momentul confesiunii complete şi absolute. Cuvintele devin brusc inutile. Sânii unei femei sunt veritabile jurnale, memorialistică pură în două globuri mătăsoase de voluptate.

De exemplu, azi m-a vizitat Ella. Ştie că-s cel mai bun ghicitor în sâni din oraş şi îşi doreşte intens să afle ce-i rezervă soarta implacabilă. Era frumos sutienul ei bleu-pal cu dantelă; dar nu atât de frumos ca momentul atotcuprinzător al dezvăluirii oneste, nedisimulate. „Iată-mă!”.

Ella are sâni medii ca mărime şi cu o formă frumoasă, ceva intermediar între măr şi pară. Sunt mult mai deschişi la culoare decât restul trupului, de unde deducem că nu văd foarte des lumina soarelui. Are sfârcuri relativ mici – dar care se întăresc şi cresc după cum suflă vântul, iar asta trădează o uşoară înclinaţie spre infidelitate sexuală şi instabilitate emoţională. Cel stâng este puţin mai mare decât cel drept – probabil pentru că are o inimă largă. Când se întăresc, sfârcurile Ellei capătă o tentă între roşiatic şi trandafiriu – şi sesizezi, mai pronunţată, reţeaua de orificii şi linii minuscule care străbat orice sfârc. Liniile acestea ale sfârcului, pentru a prezice viitorul, nu trebuie parcurse cu ochii, ci cu degetele sau cu buzele. Numai simţul tactil sau cel gustativ pot traduce promisiunile ascunse de soartă, codificate în acea hartă miniaturală.

„Şi? Care va fi viitorul meu, ghicit în sâni?” întreabă Ella, încercând să-şi controleze respiraţia întretăiată.

„Se pare că va fi unul glorios, cu mari bucurii pe toate planurile”, spun eu, privind-o adânc în ochi.

„Asta ştiam deja”, se bosumflă ea ghiduş. „Nu vreau să cred că eşti doar un păcălici, un escroc de genul ţigăncilor care cerşesc în gang şi au doar trei cărţi de joc în mână. Vreau o analiză apro…ahhh!… fundată şi obiectivă.”

„Ferească Dumnezeu. N-am păcălit niciodată pe nimeni. Sunt singurul ghicitor în sâni cu atestare paranormală internaţională. Dar ştii, ca la tarot, există mai multe etalări: în cerc, în cruce celtică, în „da” sau „nu”…”

„Întotdeauna m-a tentat etalarea în cerc”, murmură Ella, cu capul lăsat pe spate şi ochii întredeschişi.

Cu un deget, îi conturez cercuri pe sâni. Ating sfârcul doar din treacăt, ca din întâmplare. Îi văd roşeaţa bruscă din obraji; buzele încep să-i tremure. Îşi presează pubisul de genunchiul meu.

„Etalarea în cerc zice că o să ai parte de provocări majore în viaţă. Că ai de luptat foarte mult, din răsputeri, şi nu e sigur că vei face faţă.”

„Nici o problemă”, chicoteşte Ella. „Sunt o femeie puternică şi independentă. Pot să fac şi spate, dacă situaţia o cere.”

„E ceva serios”, micşorez eu cercul.

Acum, degetele mele trasează exact hotarele areolei roz, delicate.

„Oracolul spune că te vei zbate foarte mult, să te ridici la înălţimea situaţiilor în care vei ajunge. Că ai de înfruntat pericole neprevăzute, de proporţii care ţi-ar putea produce disconfort”.

Ea îşi lasă palma încet în jos.

„Nu mă sperie pericolele de proporţii. Dimpotrivă, provocările mă ambiţionează”, şopteşte pe un fals ton pseudo-corporatist, contrazis de uşoara răguşeală a vocii.

„Perfect. Să trecem la etalarea în cruce celtică!” mă hotărăsc eu, şi trasez o linie verticală cu limba pe sfârc. Apoi, peste ea, îmi plimb orizontal bărbia. O simt pe Ella tresărind din tot corpul.

„Ce zice?”, şopteşte ea.

„Cică inconcludent. Trebuie să repetăm procedura.”

Şi-mi plimb peste sfârcul ei fie vârful nasului, fie bărbia, fie una dintre buze, fie vârful limbii. Îi simt inima bătând, ca a unei păsări mici şi speriate. Se apasă din ce în ce mai mult în mine, de parcă ar vrea să mă înghită cu vaginul.

„Ce ziceee!?”

Tonul e deja alert, un amestec între imperativ şi implorator.

„Zice că te laşi pradă unor impulsuri puternice, câteodată necontrolate. Că e o perioadă de experimentare şi explorare. Că trebuie să-ţi asumi tot ce zace în tine şi să iei iniţiative. Să-ţi iei soarta în mâini, cum s-ar spune.”

Nu trebuie să repet de două ori recomandarea astrologului. Deja îi simt mâna desfăcându-mi fermoarul şi înhăţându-mă cu nerăbdare. Parcă şi palma ei ar avea un punct G.

„Şi acum”, îi spun, „gândeşte-te bine la o întrebare. Ce vrei tu cel mai mult. Şi vom face etalarea în „da sau nu”.

Spre surprinderea mea, Ella începe să chicotească. Un râset dezlănţuit şi visceral, de femeie excitată.

„Dragă proorocule, nu am nevoie de ghicitori şi profeţi pentru întrebări retorice.”