Ţi-am luat un rondel…

(ţi-am promis că voi scrie despre asta, da??)

Pentru Metafizicu, termenul “curvă” avea o încărcătură magică. O “curvă” e o femeie frumoasă, care ştie cu adevărat să fută, o femeie care nu spune niciodată “asta nu!”, o femeie pe care n-o doare capul, nu se plânge că e luată de obiect sexual, o femeie cu ţâţe mari pe care ţi le freacă relaxată de faţă şi ţi le bagă în gură, şi îţi scoate ochii cu sfârcurile, o femeie care îşi poartă pizda ca pe cea mai splendidă bijuterie-unicat.

Cam asta însemna cuvântul magic “curvă” în mintea lui “Metafizicu” – zis şi Matefizicu de prieteni.

Eh, Metafizicu ăsta avea o obsesie. Visa să facă sex cu măsline. Nu verzi, neapărat negre. Dar neapărat fără sâmburi. Tăiate rondele dacă se poate. Metafizicu visa să întindă femeia pe pat, să ia un bol de măsline – neapărat negre, neapărat fără sâmburi, neapărat rondele – şi să le toarne pe tot trupul întins şi destins al femeii cu pricina. Voia să le culeagă, înfigându-şi limba în rondel, ca într-un inel. Vorba cântecului: “Ţi-am luat un rondeeeeel… mare cât inima meaaaaa”.

De ziua lui, Metafizicu a primit un telefon de la Sulă-n-Coaste – şeful lui miştocar, care e încă şef, încă miştocar, şi la aceeaşi dugheană – în timp ce Metafizicu’ a ajuns depaaaarte, are diplome de hârtie cartonată şi ştie bancuri englezeşti -dar pe atunci nu avea, nu ştia şi era în subordinea lui Sulă-n-Coaste.

-Bueeey, Metafizicule, la mulţi ani şi la multă…

Drept răspuns, Metafizicu oftă a pustiu, cu ochii-n zare (şi în soare).

-Uite, îţi trimit de ziua ta o curvă. O să te coste un milion, da’ las’ că-ţi dau io banii mâine.

În prima clipă, Matefizicu a crezut că nu aude bine. O curvă, la el acasă? O femeie adevărată, cu buze rujate şi ciorapi plasă, şi cu chiloţi aţă-n cur?? Uaaau.

Apoi, s-a temut că Sulă-n-Coaste face caterincă de viaţa lui.

-Hai, mă…

-Ce, nu-ţi convine? Anulez?

Cum să anuleze??? Metafizicu fu cuprins de panică.

-Păi, şefu’, aşa cadouri faci tu? Ţi le iei înapoi după ce le faci?

-Hai, mă, băiatule, ştiam io că o să te bucuri, începu Sulă-n-Coaste să râdă becalic (sau rhett-butleric, de vreme ce ştim cu toţii că becali seamănă cu rhett butler ăla mustăcios din aripile vinului. ). Hai, că nu-mi mai fac adiţionale cu tine la telefon, vine fata într-o oră, o plăteşti, o fuţi şi ne socotim mâine.

Să vezi viteză de Speedy Gonzales pe bietu Metafizic, cum dădu el val-vârtej năvală până jos la minimarket, la tanti Lili, să ia o pungă mare de măsline – neapărat negre, neapărat fără sâmburi – n-avem fără sâmburi, şi nici rondele? nici.) Apoi, să-l vezi cu kilogramu’ de măsline în poală, curăţându-le răbdător de sâmburi şi tăindu-le rondele, fain-frumos, încercând câteva din ele cu vârful limbii ţi-am luat un rondeee-heeee-heeeel / Mare cât inima meaaaaa…

I-a mai rămas timp cât să adune ciorapii de pe tot întinsul covorului, să-i arunce strategic sub pat, să facă un duş cu viteza luminii şi să îşi verse tot after shave-ul pe propria făptură, de vreme ce parfumul i se terminase chiar ieri, şi uitase să cumpere – bun. Pe masă era bolul cu rondele. Metafizicu, în ţoalele bune, alea de Mall. Lumină discretă de la lampa pe care trăsese un abajur – ambalajul de la cozonacul italienesc “Panna e Ciocolate”. Nu mai lipsea decât curva!

Şi s-a pus Metafizicu pe aşteptat. Şi dă-i şi aşteaptă. Şi dă-i. Şi aşteaptă. Şi nimic. Într-un târziu, a dat drumul la teveu şi s-a uitat absent la un pornache cu un chinez amărăştean care le-o trăgea la trei blonde înfocate, în timp ce el stătea cu bolul de rondele, mestecând a jale. Ţi-am luat un rondee-heeee-heeeeeel…

A doua zi la muncă, Sulă-n-Coaste:

-Bă, să nu te superi, da’ m-am răzgândit şi i-am dat gagicii adresa mea… Hă-hă-hă.