Ba nu, începem cu Newsflashul întârziat:
– a apărut revista Maxim de februarie. Şi nu v-o zic neapărat pentru “Nouă săptămâni şi jumătate într-o singură zi”, articolul meu cu sugestii de Sf. Valentin născute dintr-o revedere a filmului în care Kim Basinger ne înfierbânta sângele cu neuitatul “You Can Leave Your Hat On”. Uite:
Din păcate, Sf. Valentin a trecut, şi acum nu aveţi decât să aplicaţi sugestiile respective de Sfântul Dragobăţ. Sau de Sfântul 21 februarie. Dar NU, nu de asta e interesant numărul de februarie ci:
-pentru pictorialul HOT, unde cea mai curnicovă jucătoare a tenisului contemporan ilustrează propoziţia “Ana are mere.”
-pentru un PRO şi CONTRA Valentine’s Day-ului, susţinut cu fermitate de mondenii Zeţa şi Bendeac (unul CONTRA, altul PRO, că doar sunt obişnuiţi să lupte în echipe opuse. 🙂
-pentru o analiză necruţătoare a Eurovision-ului, cu un gay-ometru întocmit obiectiv şi profesionist de Tom Wilson.
-pentru descoperirea reţetei succesului, varianta Dan Diaconescu, dezvăluită de el însuşi.
-pentru a asista cu uimire la renaşterea lui Mickey Rourke (ăl de mai sus) din propria cenuşă, ca un păsăroi Phoenix.
-pentru ghidul: “Cum să supravieţuieşti Apocalipsei”, foarte important mai ales azi, când aflăm din cinci în cinci zile de încă un sfârşit al lumii
-şi pentru multe alte motive, pe care vă las să le descoperiţi şi singuri, citind MAXIM de februarie.
Buooon, şi acum
Video-trauma săptămânii
Introducere: După cum se ştie, pe acest blog sâmbăta e dedicată sâmbetismelor muzicale. Cărora le purtăm sâmbetele deoarece a) ne-au enervat, b) ne-au plictisit, c) ne-au trezit z(s)âmbete ironice sau d) toate variantele precedente
Cuprins: Doar cei trecuţi de 25 de ani îşi aduc aminte de acerba competiţie dintre “Take That” şi “East 17”, cele mai “fierbinţi” boy bands ale muzicii britanice de la începutul anilor ’90. Cum se întâmplă de obicei, deşi East 17 erau mai complecşi, mai deschişi spre histrionism şi experiment (şi prin urmare, eu ţineam cu ei), p*zdele proaste ale vremii erau extaziate în mai mare măsură de cămăşile aerate şi de zâmbetele pe 16 mm ale celor de la Take That, cu toate că, dacă vedeai un videoclip al acestora, puteai să te culci liniştit că ai înţeles ideea discografiei acestei formaţii.
Şi totuşi, nu pe Take That am de gând să îi ofer spre râs şi voie bună domniilor voastre, ci unul din cele mai nereuşite experimente ale celor de la East 17:
Ăsta e un clip care vrea să ne arate că, spre deosebire de suavii “Take That”, “East 17” pot avea tupeu de borfaş, atitudine coioasă şi spirit de suburbie. Să nu uităm că songu’ a fost lansat în 1995, când rapperi ca Snoop Doggy Dogg, Notorious B. I. G., Busta Rhymes şi L. L. Cool J. spărseseră deja topurile.
Dacă băieţii ăia bruneţi erau credibili în ipostaza gagiului dur de cartier, pentru că îi ajutau feţele şi accentele, eu nu pot decât să mă tăvălesc de râs când aud un rap care se vrea murdar, rostit cu un accent britanic cuminte şi pieptănat cu cărare pe o parte. Râd, aşa cum râd şi de western-urile englezeşti. E de apreciat experimentul – dar nu ai cum să nu râzi dacă tocilarul clasei se crede “dirty nigga”. E ca şi cum un pahar de lapte s-ar da drept Jack Daniels. Iar comunicatul de sfârşit “Outside is raining but inside is wet”, care din gura lui L. L. Cool J. ar fi făcut toate femeile sănătoase din punct de vedere sexual să ude scaunul/canapeaua/fotoliul/whatever, în gura celor de la East şaptişpe ne spune doar că afară plouă, iar lor li s-a spart ţeava şi l-au inundat pe ăl’ de jos, ce nasol.
ÎNCHEIERE: Hai să nu fim “cool” cu tot dinadinsul. Să ne întindem doar cât ne permite plapuma.
Zic eu, niste rapperi mai cuminti
nu există rapperi cuminţi, dansatori de tango fleşcăiţi sau balerini cocoşaţi. stilul impune atitudinea aferentă.
Uaah, East 17! 😆 Mie imi placea aia cu thunder (da, fix “Thunder” mi se sopteste din public) si, cand eram eu prea de-o schioapa, impreuna cu prietenul meu de copilarie – de aceeasi schioapa – ne purtam caculie ca in piesa aia.. “It’s all right” – mi se sopteste iar din public. Iar cand i-am vazut vara ce a trecut la Calatis (oare-i cu doi ‘l’? hmmm..) ma-ntrebam cine-s cocalarii aia. Pe cuvant ca aratau ca niste cocalari! Uite asa ma mai bantuie gusturile copilariei din gand in gand. 😆
Câcat.
Zulugarf: Arătau ca nişte cocalari? Înseamnă că i-a bântuit insuccesul de a performa rap aici, şi au lucrat la atitudine. 😀
Domnu’ Darius: Scuze de întârzierea aprobării, dar din motive de coprofobie, akismetu’ meu v-a băgat la spam. La ce anume mă referiţi?
Nu tin neaparat sa vaz videoclipele, ca mi-am pierdut rabdarea… da sa-i aud pe East 17 imi place 😀 … sunt fan Thunder si Stay Another Day 🙂
păi eu ce spuneam? overall, ţineam cu East şaptişpe, deşi Pet Shop Boys încercau subtil să influenţeze electoratul prin “Go West”. 😀 😀 😀
Dar îţi recomand totuşi să vezi videoclipul ăsta şi să asculţi cum răpăie băieţii.
Eu mi-am adus aminte de revista si am luat-o acum 2-3 zile. Dupa ce am citit articolul am procurat filmul pe care nu l-am mai vazut pana acum. Sunt incantata ca am aflat de el. Multumiri pe aceasta cale.
cu toată plăcerea, Mărie.
Ma uit de 2 ori la Kim Basinger.
Şi-ţi ajunge?
Nu:-)
You bring the body and I’ll bring the steam 😆 !!!
Nici nu stiam clipul asta, sau il stiam altfel! British accent rulz 😆
nu m-am legat de conţinut pentru că rapul, ca stil, nu se caracterizează prin cine ştie ce inteligenţă. nici negroteii de-i menţionam eu mai sus nu erau mai breji. 😀
Mama, ce mai ascultam EAST17 si visam la ziua in care o sa ma duc si eu la disco…
şi te-ai dus până la urmă? 😀
UFFFFFFFFFFF!!!!!…ce meci au avut fetele de la Olchim.Bravo lor, au cistigat.Dar sa las meciul si sa -ti spun ca m-a bucurat sacventa din 9 1/2, cu o Kim Besinger si un Mickey Rouke de zile mari,iar melodia lui Cocker mi-a rascolit frumoase amintiri.Momentul de “incitare”, a fost realizat minunat, folosind lumina si clar-obscurul ca un strigat de chemare. Iar varianta cealalta cu Ulises a fost haioasa.Asa se intimpla cind se infoaie mai mult decit pot…unii! Cit ii priveste pe cei de la East17, le-a iesit rapp-ul ( si sa nu te superi acuuuu de ce o sa scriu,dar asa mi-a venit) la fel ca un “Bataus…..” scris de mine , cu cuvinte cuminti,cu litere urmate de puncte, ce coacaza mea…deci o carte de c…. ,care s-ar umple cu timpul de praf si la un moment dat ar ajunge la retopire.Deci…la ce nu te pricepi, nu te baga!!!!!!!!!!!!
Mă refeream la fecale.
ciri: deosebit de… deosebit, ca de obicei. fanclubul tău pe care eu îl cenzurez la greu îşi exprimă bucuria de a te revedea. Şi reciti.
darius: şi de ce m-ar interesa pe mine fecalele tale, darius dragă? nemaivorbind de o ciudată coincidenţă: tu, un clujean, ai acelaşi ip cu zulugarf, care e bucureşteancă? se întrezăreşte un nou val de dedublare a personalităţii, stil vasile? poate persoana care a pus commu nu era nici zulugarf şi nici darius groza?
nici nu stiu…sa ma bucur? Inainte de a incepe sa scriu,ascultam Eric Clapton, in concert.Ca sa ma concentrez,am inchis si am pus muzica clasica…acuma iar am reluat CD-ul cu Clapton.Muzica este minunata,iar chitara suna…Dumnezeieste.Sincer…de fiecare data cind am intrat pe site la tine,am avut o stringere de inima. De ce?…Asa…ca nu stiam ce raspunsuri a la Lorena o sa-mi dai.Si intotdeauna recitesc de mai multe ori ce scriu,ca sa vad daca suna bine si corect.
evident că e motiv de bucurie 😈 rog pe cineva să-i explice doamnei aici de faţă semnificaţia termenului “ironie”. vă mulţumesc.
P.S.: oricum, văd că îţi plac rău de tot strângerile de inimă, nu te descurajează deloc. vântul bate, coafura rezistă. ploaie torenţială, coafura rezistă. cinci tunete pe minut, coafura n-are nici pe dracu’. foloseşti taft, nu-i aşa?
De ce imi stergi comentariile??????
ce sa-i faci, daca m-am obisnuit cu ele, o stringere aici,una dincolo si asa incet ,incet inima a ramas … strinsa
patrick hillsburry: din pură prostie, cred.
ciri: şi tot degeaba, nu-i aşa?
adică, pe bune, nimeni din toţi cei de mai sus – şi poţi să-i iei la rând pe fiecare, sau pe toţi deodată, să nu spui că aberez, nu îmi serveşte atâta informaţie irelevantă pentru mine per comentariu, câtă îmi serveşti tu. nu mă interesează handbalul românesc, şi n-am semnalat niciodată interes pentru el. nu mă interesează cum ar fi fost bătăuşu’ meu scris eufemistic de altcineva. nu mă interesează ce minuni de muzici asculţi tu acum – le asculţi pentru tine, nu pentru poporul român. sau, na! intră în politică, şi o să aflăm pe mediafax ce mănânci, ce bei, ce asculţi. şi aşa mai departe. crede-mă că tu ai strângere de inimă când postezi aici, iar eu am un spasm în stomac. deci, chit pe chit, zic eu.
eu acum mananc paine cu unt si marmelada darsa sti ca stratul de marmelada e mai gros decat de unt. mam gandit ca eu mai gandesc uneori sti deci mam gandit sa pun untum ai gros decat marmedada da apoi ma m razgandit si am pus marmela da mai groasa. in tot acest timp ascultam muzica de opera ma plictiseam ca dracu da ascultam sa pot sa ma laud pe blogca uite eu ascult muzica de opera cas blogar si smecher ce coacaza mea. si ma uitam la teveu la un meci cu avintul spermezeu cai echipa mea preferata sieu cred ca avantul spermezeu e cea mai tare.
😀 😀 😀 😀 😀
Iar Patrick e cel mai tare din parcare.
@ciri: cand vezi ca nu esti dorita undeva, nu mai scrie unde vezi ca nu e cazul. Asta te face sa dai cu mamaliga in geam de cate ori apari. Pacat!
Cutza: Nu pot să-ţi pun decât o singură întrebare: cum ar arăta acest blog, sau oricare altul, dacă toată lumea care comentează ar începe să se dea mare cu ce mănâncă, ce bea, ce ascultă, ce şosete poartă şi de câte ori face pipi pe zi. Eu îţi înţeleg bonomia, dar dacă un personaj reuşeşte să inoculeze în alţii o alergie totală, nu e vina ălora alergici. Sau poate că e, pentru că ăia alergici nu-s curioşi să afle cum ar fi fost operele mele în varianta ciri. Iar ciri de câte ori apare îmi tot explică ce mişto sau ce nasol ar fi să mă rescrie. Şi eu îi tot explic ce mişto ar fi să-şi facă un blog de sine stătător, unde să scrie: “azi m-am uitat la Oltchim. Ce bine că au câştigat” etc. Sau unde să scrie: “Rondo Capriccioso în varianta ciri”, “Bătăuşu’ de câmpi în varianta ciri” etc. etc. Dar să nu mă sece pe mine cu ele. Ce-i aşa de greu de înţeles?
Pai, aia-i ziceam si eu, vede ca nu face bine sau ca nu e dorita, sa mearga acolo unde o vor accepta altii.Poate pe altii-i intereseaza ce spune, pe alte bloguri, normal. Nu e la obiect!Sa-si faca un blog, normal
A, auzi, dar nu e bine sa scrie “Rondo…”in varianta Ciri, ca devine plagiat.Lol!
cutza: nu, dacă menţionează “după o idee de Lorena Lupu”, nu mai e plagiat. şi chiar dacă ar fi, uite, îi dau eu aprobarea, poate aşa o conving să-şi exerseze talentul pe un blog propriu.
adevarul e ca nu ti-a scapat niciun schiop care s-a prezentat pe aici ca la un concurs de dat suturi in fund.
iar unii au plecat de aici plangand dupa mamitica pe alte bloguri: Lorenaa m-a batuuuut!(majoritatea barbati.. this is Sparta!! oo, pardon, Rumeinia!)
sau poate cine stie, au fost influentati de East17, Backstreet boys, Take That, ca sa ma leg si de tema.
claudiu,
acum ce-mi ceri? să simulez orgasmul? în viaţa mea nu aş face aşa ceva. dacă nu îmi place ce mi se face, nu am de ce să gem de plăcere, pentru că nu am de ce să menajez ego-uri.
sincer, prefer să am 200 – nu 200, 20! – de cititori pe zi, cu care să pot purta discuţii interesante şi amuzante, decât 500 de plicticoşi/mitocani/neamuri-de-traistă/stresanţi/pisălogi etc.
sunt atâtea situaţii de vrei-nu-vrei-bea-grigore-agheazmă în viaţă! măcar în spaţii care sunt doar ale mele, cum e casa pe care o închiriez sau blogul pe care îmi exersez zilnic condeiul, dă-mi voie să primesc doar oameni care să-mi dea o stare de bine, şi cărora să-mi facă plăcere să le citesc gândurile.
1. M-a dezamagit Noua Saptamani si Jumatate vazut acuma o luna prima data. Ma ashteptam sa ma scoata din ţâţâni. Nu m-a scos:-)
2. Bestial alineatul despre East17. Imi amintesc perfect vremurile in care ei se duelau cu Take That. Ce tare! Aveam 11-12 ani! Mergeam in excursie cu autocarul toata scoala nr 15 si ii ascultam de ne spargeam. East 17 sunt penibili si seamana cu niste pitici diformi iar Take That- isi aminteste cineva videoclipurile in care il ploua, ii batea vantul, ii ardea soarele, ei se mangaiau pe corpurile musculoase date cu ulei si la fiecare 2 secunde scoteau cate un “girl”, “oh, girl” don’t leave me girl”.
3. Eu cred ca domnisoara ciri e un hoax. Ca si JT Leroy sau Atacurile din 11 Septembrie.:-)
din cate am vazut pe Google, cred ca are Ciri blog, din ce am citit, cam se potriveste cu ce scrie aici
pai eu te apreciez, nu-ti cer sa simulezi nimic :). am criticat aceleasi ego-uri pe care le critici tu, poate se intelege gresit.. vezi partea pozitiva 🙂
Mica teorie despre boybanduri, ca tot m-a incitat Loren cu articolul asta. Loren este una din puţinele scriitoare din blogosfera care face ca sângele meu să urce la cap (şi nu e laudă, e realitate).
Să punem disclaimer: ce urmează este părerea mea personală şi nu o luaţi prea în serios, nu vă supăraţi.
Deci boybandurile sunt nişte tâmpenii (mă refer la alea formate nu din dorinţa unor tineri de a cânta, ci a unei case de productie sa produca niste bani din tinereţea, posterele, coşurile şi visele ude ale adolescentelor).
Deci.
1. Se iau 4 sau 5 tineri de 15-18 ani, unul tipul dur cu motor si tatuaje, altul tipul copilăros gen Nick Carter, altul solistul cu vocea cea mai bună gen Johnathan Knight de la NKOTB, altul genul băiatul romantic latinolover, unul genul matur si responsabil, deci tipologii care să acopere un target cat mai mare de fete ude. Aşa au fost NKOTB, Take That, East 17, N Sync, Boyzone, Westlife, Boys 2 Men.
2. Se fac videoclipuri cretine gen “la mare cu gagicile”, “la munte cu gagicile”, “in mashina cu gagicile”, “live pe scena, playbackul merge, fetele plange”, “noi găşcarii în camera de hotel facem paranghelie he-hei he-hei”.
3. Versuri tipice cu “babe”, “girl”, “dont leave me”, “without you, babe”, “10 000 promises”, “Dont break my heart”, “Quit playing games with my heart”, “Come back to me, girl”, “Never leave again, girl!”, “Crazy for you”.
4. Culmea succesului, băieţeii sunt megacelebri şi vând orice, de la CD-uri până la cutii de margarină cu chipul lor pe capac. Lumea e în delir.
5. Băieţii încep să tragă pe nas un gram-două, dau un pumn unui paparazzi, se mută domiciliar în cluburi şi încep scandalurile. Fetele in delir.
4. Dupa 4 ani de labă, băieţii se despart şi, de obicei, cel mai talentat îmbrăţişeaeză o carieră solo. Cel mai tăcut îşi face outingul şi recunoaste că e gay. De restu nu mai aude nici dracu.
Ziceţi că nu e aşa.
Mi-a plăcut de Donnie de la NKOTB care a zis într-un interviu “De ce am plecat de la NKOTB? Mă săturasem să cânt despre sentimente şi despre dragoste eternă”.
thecreatrix: long live pitici penibili şi diformi! şi eu cred la fel: că ciri e de fapt dadatroll, care face şto. 😀
cutza40: foarte bine.
thecreatrix: mişto analiză a fenomenului boybands. acum, şi ei, ca şi girlbands, au apărut pentru că cineva avea nevoie de ei, nu?
cu un amendament: nu patru ani de labă, ci patru ani de sex cu cine se nimerea.
Robbie Williams despre perioada în care era alcoolic şi curvar: “Dacă nu ar fi fost o măslină în fiecare pahar de Martini, aş fi murit de foame”-chestia asta am pus-o şi la mine pă blog.
Cred ca Dadatroll este expert in hoaxerii. Şi în urban legends. Şi în chain spiders. Şi în factoide. Şi cred că el o scris “The Blood Runs Like a River Through My Dreams”, nu indianu ala…
mai mult: dadatroll dă anunţuri matrimoniale cu sex gratuit, îşi dă întâlniri la care nu se duce, fură fluturaşii publicitari din cutiile cetăţenilor cinstiţi, a furat reţeta laptelui de pasăre şi a brevetat-o cu numele lui, scrie “MUIE” pe calendare ortodoxe şi rugăciuni pe posterele cu gagici goale. 😛
Mai, ma inspaimanta Dadatroll. Pare un mic dracushor.
ei, pare. 🙂
Mie imi place ce figura frumoasa de … dans absurd cred… face ala pe la secunda 41. Si am mai observat ca spre deosebire de clipurile hip-hop aici dau din cur si gem baietii astia duri. As putea zice ca e un fel de hip-hop self-gay, if I may. Scrisesem in propozitia anterioara ca “imi place” in loc de “am observat”, dar mi-am adus aminte ca totusi mie imi plac alte gemete. 😆
kim basinger a fost superba in filmul acela. este vorba de stil si atitudine, not much these days! 🙁
“Dragobete” nu indica cumva inclinatia catre dragele bete ? Adica asa…o placere sexuala pentru femeile si fetele alcoolizate dragi sufletului si trupului. Eu, Serghei, barbat viril din mosi-stramosi iubesc Dragafetele si-o serbez zilnic, mai ales in zilele cu luna plina.
1995, anul acestei piese, “Steam”, dar si a baietilor de la Take That, 1995 este cel mai fericit an din viata mea. Aveam 12 ani, locuiam in TgMs si scriam o poveste despre Charlotte, o contesa tanara really fucked up care si-o trage cu un conte, dupa care se intampla ceva paranormal si Charlotte moare. Am si desenat-o. Avea sani mari si buze negre. Charlotte a fost prima emo.
Si incercam sa imi asigur fundal sonor pt orele de creatie in 1995. Captain Jack, East 17, Take That, La Bouche, Sin and Sebastian, Culture Beat, Mr President, Dr Alban. Numai “calitate”. Insa, evident, eu scoteam casetofonul pe geam.
kingsnake: nu ştiu, eu sunt foarte sensibilă la gemete. de îndată ce auzul meu detectează fals, tind să schimb canalul. 😀
tibi: poate că mai există stil şi atitudine, dar nu se lăfăie la vedere, oriunde. 😉
codul: şi nu le preferi totuşi treze? când sunt bete, prezintă pericol de borală când ţi-e lumea mai dragă.
thecreatrix: mie mi se pare că a fost un emo care a precedat-o istoric pe Charlotte a ta. Unu’ tânăr pe nume Werther. 😀
Si Werther, daca tii minte, avea o gagica dupa care suspina. Tot Charlotte o chema (Lotte). No, gata, nu imi place sa fac offtopicuri.
Sa fim intelesi, e vorba de fete bete de iubire…