Poate cea mai iubită personalitate regală a ultimelor decenii, Elizabeta a II-a a intrat în nefiinţă pe 8 septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani. O vârstă impresionantă, care nu a împiedicat-o să rămână graţioasă, energică şi carismatică până în ultima clipă.
Social media s-a divizat instant. În noi, cei care regretăm pagina de istorie scrisă de acest monarh memorabil şi diverşi băgători în seamă, care vin cu “de ce ne interesează pe noi, dacă noi nu suntem englezi, da’ ştiai că noi avem republică herp derp, apropo, Iliescu mai trăieşte?”
Până una-alta, pentru mine a aparţine unei anumite ţări nu echivalează cu a ignora ce se întâmplă în afara ei, de aceea voi comemora figura legendară a reginei Elizabeta a II-a a Regatului Unit şi a Commonwealthului cu o succintă trecere în revistă a unor detalii care merită descoperite.
- Iniţial, Elizabeta de York nu se aştepta să devină regină.
Albert de York, tatăl Elizabetei, ar fi urmat la succesiune după fratele său, Edward VIII, şi eventualii moştenitori ai acestuia. Prin urmare, şansa la tron era relativ scăzută, iar părinţii Elizabetei i-au asigurat o copilărie liniştită şi discretă, în afara luminii reflectoarelor.
Numai că, în 1936, Edward a abdicat de pe o zi pe alta, să se poată căsători cu femeia pe care o iubea, o divorţată din SUA, pe nume Wallis Simpson, iar tronul i-a revenit peste noapte lui Albert, care a fost încoronat regele George VI, iar atenţia publică asupra prinţesei moştenitoare, Elizabeta, a venit intens şi pe neaşteptate. Viaţa ei s-a schimbat. A trebuit să înceapă studiile la o instituţie prestigioasă, Eton College, să înveţe limbi străine şi să-şi vadă părinţii, de care era atât de apropiată, plecând în vizite oficiale în SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă.
2. Elizabeta a făcut Armata.
Pentru că a împlinit 18 ani în 1944, în toiul celui de-al doilea război mondial (şi să nu dea naiba să veniţi careva să mă şcoliţi că se scrie cu majuscule; nimic din războiul ăla nu merită majuscule), Elizabeta a decis că e treaba ei de viitoare regină să efectueze serviciul militar, în ciuda protestelor familiei. A primit instrucţie de mecanic şi şofer de vehicule militare. Până în prezent, e singura femeie din familia regală cu o carieră militară.
3. Elizabeta a fost o romantică.
Ca dovadă că a şti să conduci un TAB nu exclude ideea de a avea o inimă, Elizabeta a II-a şi viitorul ei soţ, prinţul Philip, au afirmat în repetate rânduri că întâlnirea lor în timpul unei vizite oficiale la Colegiul Naval Regal din Dartmouth a fost dragoste la prima vedere. Prinţesa avea 13 ani, tânărul Philip 18.
Cei doi au schimbat adrese de corespondenţă şi şi-au scris conştiincios până când au împlinit amândoi vârste adecvate pentru o potenţială logodnă, respectiv căsătorie.
Deşi tânărul Philip nu avea avere, era de origine străină, cu părinţi din familiile regale greceşti şi daneze (cetăţean britanic, dar totuşi, un imigrant), iar o parte din rudele lui stabilite în Germania aveau conexiuni naziste, tânăra Elizabeta a rămas de neclintit în decizia ei. Philip s-a distins cu faptele lui de vitejie, servind flota britanică din Mediterana în cel de-al doilea război mondial, şi în urma acestui test de loialitate şi curaj, regele George VI a aprobat căsătoria cuplului, în 1946. Pentru putea fi prinţ consort al Elizabetei, Philip a renunţat la orice pretenţie la tronul danez sau cel grec şi s-a convertit de la ortodoxie la anglicanism.
Povestea de dragoste începută cu atâtea renunţări reciproce a rezultat într-o căsătorie fericită de 73 de ani, până la decesul lui Philip, în 2021.
4. Încoronarea ei a fost primul astfel de eveniment regal transmis în direct de o televiziune.
Între timp, sănătatea regelui George VI s-a înrăutăţit (cancer pulmonar), şi Elizabeta a preluat obligaţia turneelor lui în străinătate. În timpul unei astfel de vizite oficiale în Kenya, în 1952, Philip şi Elizabeta au primit vestea decesului lui George VI, şi astfel, la numai 25 de ani, tânăra a trebuit să preia responsabilitatea funcţiei de regină.
Dată fiind popularitatea fără predecent a Elizabetei în rândurile supuşilor ei, Philip a avut ideea, revoluţionară pentru acele timpuri, de a oferi televiziunii publice, BBC, drepturi pentru difuzarea în direct a ceremoniei de încoronare. Programul a durat şapte ore, a creat conexiune emoţională între noul cuplu regal şi supuşii lor din cele mai îndepărtate colţuri ale Regatului şi a fost un excelent exemplu de colaborare între o instituţie străveche, aceea a monarhiei, şi una foarte nouă şi la modă pentru acea vreme, televiziunea.
Apelul la comunicarea modernă a devenit un brand pentru casa regală, din acel moment.
5. A fost printre primele femei care i-au cerut soţului să fie prezent la naşterea copilului.
Anii 50 şi 60 au însemnat o înflorire a feminismului. În timpul celui de-al doilea război mondial, cu bărbaţii plecaţi la luptă, femeile fuseseră nevoite să preia locurile de muncă şi funcţiile acestora şi descoperiseră că a avea un job nu e aşa mare lucru cum li se sugerase secole întregi. Drept care, după întoarcerea bărbaţilor din război, erau mai puţin dispuse decât oricând să renunţe la independenţa materială care venea cu un job şi a accepta din nou munca domestică neplătită ca misiune de viaţă.
O astfel de idee feministă promova prezenţa tatălui la naşterea copiilor, pentru ca acesta să vadă cu ochii lui suferinţa mamei şi să empatizeze cu ea la alt nivel.
În 1964, când s-a născut al patrulea prunc regal, Edward, Elizabeta i-a cerut lui Philip să fie prezent la naştere, iar acesta a făcut ceea ce i se ceruse. Şi-a ţinut soţia de mână pe toată durata naşterii, oferind astfel un exemplu de respect şi compasiune conjugală pentru toţi bărbaţii din regat.
6. A creat o modă a feminităţii distinse, nobile, uşor de recunoscut.
Când ne gândim la Elizabeta a II-a, vedem cu ochii minţii o ţinută standard. Haina lungă, cambrată, rochia de aceeaşi culoare şi evident, nelipsita pălărie cochetă asortată.
Încă de tânără, regina a recunoscut faptul că un stil personal bine definit poate fi o carte de vizită, şi a angajat o echipă de stilişti care, ţinând cont de preferinţele ei, să creeze o garderobă-signature, care să se opună efemerităţii şi volatilităţii trendurilor zilei.
Şi într-adevăr, din 1952 şi până în 2022, imaginea reginei a fost consecventă. Graţioasă, feminină, incluzând detalii minore care să sugereze adaptarea la deceniu, cum ar fi fustele ceva mai scurte în anii 60, printurile în anii 70 şi culoriile vii, îndrăzneţe în anii 80.
7. A renunţat din proprie iniţiativă la scutirea de impozite, privilegiul monarhiei.
În anii 90, critica societăţii civile la adresa celor privilegiaţi şi frustrarea pricinuită de luxul casei regale a creat un nou val de turbulenţe. Cu un gest de o graţie care a recucerit pe loc mare parte din opinia publică, Elizabeta a anunţat în 1992 că va plăti impozite ca orice cetăţean britanic. Propunerea reginei a fost acceptată pe loc de parlament şi, din acel moment, regina a fost un plătitor de taxe punctual şi corect, pentru tot restul vieţii.
Ca fapt divers, primul monarh britanic care a decis să plătească impozite a fost tot o femeie. Regina Victoria, stră-străbunica Elizabetei.
8. Era o dog lady.
În cei 96 de ani de viaţă, regina a avut peste 40 de câini (pe rând, nu deodată. 🙂 ). A iubit în special rasa corgi, drept care, grupurile de iubitori de corgi şi-au prezentat propriile omagii după decesul ei.
În momentul decesului, era stăpâna a patru căţei: doi corgi, Muick şi Sandy, un dorgi (mix de corgi şi dachshund) pe nume Candy şi un cocker spaniel numit Lissy.
A fost o stăpână afectuoasă şi tandră, fotografiată frecvent plimbându-şi câinii, alintându-i sau jucându-se cu ei. Şi-a iubit atât de mult animalele de companie, încât şi-a strecurat pe furiş căţelul din acea vreme sub un covor, pentru a-l putea lua cu ea în luna de miere.
9. Era pasionată de maşini.
Pentru că îi plăcea în mod deosebit modelul Land Rover Defender, regina era văzută frecvent, până la vârste înaintate, la volanul unuia dintre ele. Dar colecţia ei privată de maşini scumpe şi rare se extindea mult mai departe, şi e evaluată la 10 milioane de lire sterline, incluzând modele personalizate create de branduri celebre special pentru maiestatea sa.
10. A avut întâlniri oficiale cu cinci papi consecutivi.
Deşi funcţia ei de regină o transformase automat în guvernatorul suprem al bisericii anglicane, Elizabeta a arătat întotdeauna respect pentru restul religiilor şi a întâmpinat cu bunăvoinţă liderii tuturor bisericilor. Cel mai longeviv monarh din istoria Regatului Unit a întâlnit faţă în faţă cinci deţinători ai funcţiei de conducător al bisericii catolice: Pius al XII-lea, Ioan al XXIII-lea, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc.
Ca dovadă că respectul pentru alţii nu te depersonalizează şi nu anulează cine eşti.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Sh*t They Say