Ajuți la muncile casnice?

by Lorena Lupu

Azi, dragi copii, vreau să scriu despre o frustrare a mea mai veche. Pornește de la un clipuleț pe care l-am văzut, unde o doamnă sfătuia bărbații din cupluri să “ajute” la muncile casnice. Pentru o relaţie sănătoasă.

Ce mă irită major? o să întrebaţi domniile voastre. În fond, e o idee bună, nu?

Ce mă irită major, în acest caz e verbul “a ajuta”.

Ce înseamnă să “ajuţi”?

Să ajuţi înseamnă să oferi timpul, resursele, munca sau conexiunile tale unei alte persoane, căreia nu îi datorezi nimic, dar faci asta din bunătatea sufletului tău şi pentru că eşti un zeu milostiv.

Acum: într-o casă în care locuiesc doi, sau dacă există şi copii, mai mulţi, n-ar trebui să existe o singură persoană care are obligaţia să le facă pe toate şi alta căreia i se cuvine să beneficieze de îngrijire şi să aibă impresia că face un act de imensă graţie dacă pune accidental mâna pe un aspirator şi apasă butonul de “on”.

Da, Lorena, dar tradiţional, bărbatul era întreţinătorul familiei şi femeia, omul cu treburile casei.

Aha.

Atunci, putem spune că femeia modernă, angajată full time, îl “ajută” pe bărbat când contribuie şi ea la bugetul familiei? Nu. Se ajută în primul rând pe sine, dacă putem numi asta ajutor. Pentru că vrei să ai banii tăi, să nu ceri 10 lei pentru un pachet de tampoane menstruale lui Gogu.

Întotdeauna m-a deranjat la culme noţiunea că muncile casei sunt obligaţia exclusivă a femeii şi că bărbatul, care se foloseşte de locuinţă şi de tot ce e în ea în măsură egală, ar “ajuta” dacă mişcă şi el ceva în casă. Nu, nu ajută pe nimeni. Se poate califica drept ajutor dacă se apucă să facă curat în casele altora. Dar dacă face curat în a lui, îşi asumă doar partea lui FIREASCĂ, DE BUN SIMŢ, NORMALĂ.

Nu am văzut încă niciodată admiraţie la adresa unei femei: Oau, Marioara a băgat azi rufe la spălat. Mamăăă, poţi să-ţi imaginezi una ca asta? Şi a separat albele de colorate!! Incredibil, nu se poate aşa ceva! Şi a pus şi balsam de rufe, can you believe it?? Şi le-a şi întins la uscat după aceea!! Ce fabuloşenie!

Plm, e treaba ei să facă asta, right?

Dar dacă Gigel spală şi el un coş de rufe: Woooow, cât ajutooor!!

Ce mişto e viaţa de bărbat. Abia apeşi şi tu butonul de “on” pe maşina de spălat şi o armată de p*zde sunt gata să leşine în extaz ce mult ai ajutat.

Pentru că, nu-i aşa, hainele tale s-au purtat singure, s-au dus să se tăvălească puţin prin praful oraşului, şi e un gest foarte nobil din partea ta să le ajuţi să redevină curate.

Şi atunci, bărbaţii care locuiesc singuri, prin urmare nu au o proastă obligată să strângă by default după ei, pe cine “ajută” când îşi fac curat în casă?

Recapitulăm: “ajutor” e când faci ceva în afara oricărei obligaţii, pentru că poţi şi vrei. Dacă a gătit nevastă-ta şi tu speli vasele, nu “o ajuţi”. Îţi faci partea ta. Când mai faceţi clipuri din astea, nu mai puneţi problema ca “ajutor”. Puneţi problema ca “obligaţie egală”. Prea vă categorisiţi voi pe voi drept slugi gratuite, şi apoi vă miraţi de ce nu sunteţi fericite.

Am asistat zilele trecute la o conversaţie de cuplu, la magazin.

El: Ce îmi dai să mănânc azi?

Ştiţi deja cuvântul de patru litere care mi-a răsărit instant în minte. Dacă nu îl ştiţi, începe cu “p”. Şi se termină cu “ulă”. Nu aş pierde nici trei secunde din timpul meu valoros cu unul care pune problema la modul “Ce îmi dai să mănânc azi?”. Nu eşti copil sărac din Africa, nu eşti specie pe cale de dispariţie, nu ai nevoie să “ţi se dea să mănânci”.

Întrebarea corectă este “Ce GĂTIM azi”, iar dacă nu gătim, că ne e lene, “Ce COMANDĂM azi”.

Bine, întrebarea cu adevărat sexy şi interesantă, care să te impresioneze şi să te şi umezească un pic, ar fi “Ce vrei să îţi gătesc azi?”, dar nah, asta e România. Ţară de misecuvenism şi nesimţire. “Ce gătim azi?” will do.

“Ce îmi dai să mănânc?”

Pe mă-ta la tavă, cu garnitură de legume la abur.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.