Cum am rămas eu blocată în lift

Veneam din oraș. Intru în bloc, înfrâng impulsul vitejesc care-mi zice să iau scările, să fac picioare de zeiță, și, cum liftul era la parter, hop în el. Am închis ușile, am apăsat butonul aferent etajului. Chestiile uzuale.

Ajung, dau să deschid. Nimic. Ușa rezistă. Închid ușile, dau să apăs alt buton. Nimic. Liftul rezistă. Mai încerc cu ușa.

Voce de bătrânică:

-Nu puteți să ieșiți?

-După cum se vede…, murmur eu blocată de atâta perspicacitate zdrobitoare.

-Ce ziceți???

-Că nu. Nu pot să ies.

Când depinzi de bunăvoința Căpitanului Evident, nu-ți permiți luxul de a face bâză.

-La alt etaj puteți să mergeți?

Mai încerc o dată. Mnup.

-A rămas cinevaaa în liiift! începe bătrânica să țipe din rărunchi.

Apare sobor de vecini. Hei, nici nu știam că am atâția vecini.

Vecinul meșter:

-Stați să aduc un patent.

Vecina terapeută de Formula As:

-Respirați, să nu vi se facă rău.

Vecinul Ace Ventura, detectivul lui pește:

-Dar ce făcea în lift, de ce a rămas blocată!?

“O f**eam pe mă-ta”, oftez eu în gând.

Vecinul non+intruziv:

-Nu atingeţi nimic, să vină băieţii.

Vecina indignată:

-Ce băieţi îţi vine ţie duminica, măi, finule?

Primul vecin:

-Am venit cu patentul.

Şi deodată, se aude vocea vecinului expert:

-Lasă, domne, patentul, trebuie să învârtească rola.

-Ce rolă? întreb eu.

-Rola, doamnă, rola. Rola deschide uşa liftului.

-Unde e rola?

-Nu ştiţi dumneavoastră de-astea.

-Logic, de-aia vă întreb.

-Rola trebuie, rola.

Văzând că gigel repeta rola-rola ca un disc stricat, am luat-o pe logică. Dacă deschide uşa, sigur e undeva pe marginea uşii. Mi-am amintit ca prin ceaţă cum, pe când eram eu copil mic, bunicul deschisese un lift tot cu rola, care era în partea de sus a uşii. Încep să pipăi, găsesc o chestie rotundă, o sucesc în sensul în care se lasă şi clac, uşa se deschide.

Vecinul expert, triumfător:

-Am zis eu că e rola.

Eu, iritată cu draci, mă iau de el:

-De ce nu mi-aţi explicat unde exact e rola?

-Că oricum nu v-aţi fi descurcat.

Atunci m-am enervat. Dar rău. Acum, mi se pare stupid că m-am enervat atât de rău, dar stătusem în lift zece minute în plus, pentru că boul nu-mi spusese unde zzzda mă-sii e rahatul ăla de rolă.

-Domnule, aveţi ochi? Mă vedeţi? Am ieşit singură din lift? Cum adică nu m-aş fi descurcat?

-Ăăă… ăăăă…

-Toţi ziceţi că femeile nu au abilitate tehnică, dar în realitate nu explicaţi cum trebuie şi apoi vă bateţi joc de ele că nu ştiu. Uite cum se explică: Rola e în partea de sus a uşii liftului, pe dreapta, e din metal, şi se roteşte spre exterior, sau din poziţia celui aflat în lift, în ordinea inversă a acelor de ceasornic. Aşa se dau explicaţii clare şi cu sens. OK?

-Vai, da’ ce rea eşti de gură. Mai bine te lăsam în lift.

-La cum nu ştii să explici nimic, consideră că m-ai lăsat.

Se uita lumea la noi ca la urs.

-O zi bună.

Şi plec. În urma mea:

-Vecine, poate că trebuia să-i zici unde-i rola.

-Nu! Oricum nu se descurca!

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.