(Postare paradoxală pe un blog numit “La Nouvelle Sappho” 😛 )
Iubim bărbaţii (PE UNII DINTRE EI) pentru că se fofilează mult mai puţin decât noi. Pentru că au momente dezarmante şi înduioşătoare de sinceritate stângace, pentru că lipsa lor de proximitate e extrem de drăgălaşă, pentru că spun tâmpenii şi te fac să râzi, pentru că ştiu să fie generoşi în cele mai neaşteptate feluri, pentru că dacă le povesteşti o problemă sar imediat să o rezolve şi nu stau să bocească pe lângă tine, pentru că le pasă.
Iubim bărbaţii pentru că uneori ştiu să fie adorabil de cavaleri, pentru că au o anume discreţie a emoţiilor, o anume discreţie a gesturilor de afecţiune, o anume discreţie a sentimentelor. Şi îi iubim pentru că au cu adevărat nevoie să fie iubiţi şi pentru că ŞTIU SĂ OFERE RECIPROCITATE.
Bun. Acest mic cărtărism – care include o anume categorie minunată de bărbaţi – mi-a fost inspirat de o seară lipsită de inspiraţie. Nu aveam chef de scris, deşi ar trebui… şi am intrat în vorbă cu Doomy din lista de mess. Care îmi povesteşte de o fostă mare iubire “cam hookerish”. Nu mă pot abţine să nu remarc. “Numai de astea vă îndrăgostiţi.”
Şi omu’ îmi spune o chestie care mă sparge. O chestie de o sinceritate năucitoare. ” pur şi simplu, am nevoie să nu fiu singur. şi marele meu obiectiv e să ajung cu mulţi bani, să arăt bine şi să fiu deştept. şi să găsesc una suficient de ruptă, care să depindă de mine şi să nu mă părăsească niciodată”
Mie îmi îngheaţă mâna pe mouse. Uaau! And I thought I was the vulnerable one!
Ca să nu mă emoţionez, îi propun în glumă:
“bine, mă, până o să ai tu bani mulţi o să fiu eu suficient de expirată să corespund condiţiilor tale.”
La care omul îmi răspunde:
“îţi dau timp până în iulie să expiri”.
Îi răspund în glumă: “dar ce sunt eu, nuga cu alune?”
Dincolo de glumă, e genul ăsta de atitudine frumoasă, fermă şi masculină, care îi face pe unii bărbaţi irezistibili. Şi cavaleri, şi nebuni, şi bufoni, şi minunaţi. (Şi cu asta Doomy intră cu fală şi glorie la noi în “blogroll”)
OK, discuţia a fost o glumă. Dar m-am simţit câteva clipe ca prinţesa din Turnul de Cristal, curtată de Făt Frumos? M-am. 🙂
Şi de-asta iubim bărbaţii. PE UNII.
Discretia emotiilor, gesturilor, sentimentelor si atitudinea aceea fara apel. adevar grait’ai, pythia 🙂
nu sunt nici profeată, nici proroacă, n-am nici atestare paranormală internaţională. 🙂 ergo, nu am aptitudini de pythia. cel mult de sappho.
frumos rau 🙂
daaa… zicea cineva că e o seară lipsită de inspiraţie? 😉
Sa sti ca exista un alt blog cu una care ii uraste barbatii. Elodia ii spune, parca.
Musiu troll, ai auzit vreodată de termenul “parafrază”?
uite d’asta iubim noi femeile. pe unele 😉
Il invidiez pe cel care ti-a rapit inima. E un norocos.
nenea: da, ştiu. 😀 . pe alea “hookerish”, care vă mint şi vă înşeală. şi pe care le înjuraţi amar printre dinţi şi vă ia cu ameţeli când le vedeţi pe stradă. 😉
daniel: am menţionat că discuţia era în glumă. ceea ce m-a determinat să scriu postul a fost frumuseţea interioară de care a dat dovadă Doomy în discuţia aia, şi talentul lui de a te face să te simţi femeie. Nu pot să nu recunosc o calitate a cuiva, atunci când o văd.
I love men. all of them. me a huge men fan (da da da si io am suferit enorm din cauza lor dar tot imi place de ei) si actualu man e ala care sper sa fie pt totdeauna.
Foarte frumos, cineva care nu ne urăşte 😛 (pe unii din noi)
SI IMI PLACE LA EL
-cum se prosteste dimineata si asteapta sa fie pupat si imbratisat
-cum cere de mancare ca un dobitoc mic si e incapabil sa isi gateasca
-cum poarta tricoul cu sigla firmei mele
-cum ma trage de mana sa imi arate ceva important da acuma, repede! si cand ajungem la calc, e vorba despre ceva grenada sau ceva avion, chestii care nu ma intereseaza.
-cum ma tine in brate seara si imi zice ca ma adora
-cum ma face sa inteleg ca il voi iubi pt. totdeauna si pe bune ca eu cred in acest lucru
-cum isi da cu parerea despre copilutzi desi habar nu are
-despre cum e el intelept si ma invata chestii bune despre viata
-ca munceste si e ambitios si cinstit si de incredere
-ca ma iubeste cu atata devotament incat ma intreb daca e normal omul
-ca e cel mai frumos baiat pe care il cunosc, cel mai destept si cel mai minunat
-ca azi neata mi-a dat o ciocolata pe care eu nu am sa o mananc ca nu imi place Heidi dar gestul conteaza
-ca mi-a cerut sa traiasca cu mine si eu am acceptat si acuma suntem o famelie concubinara fara copii dar care vrea animal (caine, matza, pulica)
-ca ma tine indragostita de mult timp
-ca probabil o sa ma ia de nevasta dupa ce face 30 de ani:)
Este interesant că o femeie mai poate să scrie aşa ceva despre bărbaţi. Mă miră această atitudine puţin clişeu cu the knight in shining armour, dar foarte răspândită printre reprezentantele sexului frumos. Ceea ce mi-a plăcut este febleţea mărturisirii şi faptul că ai avut curajul să spui aceste lucruri. Mi-a plăcut mult articol tău… O să mai vin la tine pe blog…
Sunt barbat si poate trec usor peste lucurrile care sunt – pentru mine – subintelese, insa nu ma dumiresc unde este frumusetea interioara despre care se tot vorbeste? Un ins care se straduieste sa evite de dezastrul cu orice pret, multumindu-se chiar si cu o ‘sparta’ te-a inspirat intr-o seara fara inspiratie si te-a facut sa te simti femeie…
sa ajungi dependent
de…
dependenta cuiva
faţă de tine
ingrozitor!
mişto postul!
🙂 Un text interesant. “O chestie care ma sparge” nu prea se potriveste cu figura ta.
@Andre MKT: nu pot decât să îţi urez multă fericire. 🙂
@Winnetou: Bine, acum trebuie să recunoşti că unii din voi fac tot posibilul să merite ura noastră. Dar există excepţii notabile. 🙂
@Anahoretus: Hotărăşte-te, e clişeu sau îţi place? Că n-am înţeles.
Pe de altă parte, e foarte simplu din partea oricui să clasifice drept “clişeu” o necesitate a altcuiva. În cazul ăsta, putem băga orice în categoria “clişeu”: foame, sete, dor de codru verde. Cum nu ne convine ceva, pac! e clişeu. Simplificăm mult discuţiile, nu?
@A.: Asta oi fi înţeles tu! (În general, ceea ce înţelegem ne defineşte!) Eu am înţeles altceva, şi cred că am înţeles varianta corectă: printre sute de egoişti, pe care îi auzi: “vreau una frumoasă, deşteaptă, cu bani, dar dispusă să frece podele”, (iar ei sunt urâţi şi mârlani) ăsta pune problema aşa: “eu ofer ce am mai bun, şi nu vreau decât iubire şi loialitate”. Mie mi se pare un miracol! (Evident, unii nu sesizează un miracol nici când se petrece la un milimetru de ei.)
@mado: citeşte răspunsul pentru A.
@dilema: mulţumesc.
@tiberiu lovin: atunci ignoră-mi figura şi concentrează-te pe esenţial.
eu nu intru pe blogul nimănui să îi dictez cum să scrie, pe viitor te rog evită genul ăsta de indicaţii “paternizing”.
hmm. Crezi ca exista o legatura intre lipsa inspiratiei de a scrie si ocazia sa dai de asa ceva? Si apoi sa mai si iasa o “posta” ca asta? Si mai ales, daca banuiesti ca asta ar functiona si pentru altii, (sageti mari care blincane si arata spre mine, de exemplu) poate te induri si imi dai un semn, sau imi faci cu ochiul, cand simti ca nu ai chef sa scrii.
De altfel te invidiez pentru faptul ca “ar trebui” sa scrii. Eu stiu doar ca si maine dimineata ar trebui sa vin la birou.
Mia placut postul lui AndreMKT
:)) sper ca o sa ma regasesc in el :))
@iedued: genul ăsta de faze se nasc doar neprogramate. dacă le regizezi, le strici. 🙂
nu mă invidia pentru faptul că “ar trebui să scriu”, invidiază-mă când “scriu de rup”.
@m3sa: da, andreMKT a fost tare.
@alţi comentatori (se ştiu ei care): dacă voi credeţi că am de gând să găzduiesc injurii ieftine, vă înşelaţi amarnic. blogul meu e un instrument de comunicare cu cei cu care se poate comunica, nu un instrument de recuperare a celor 7 ani de acasă lipsă din educaţia unora.
eu vreau doar sa te felicit, e primul post al tau pe care il citesc si am intrat sa citesc tocmai pentru ca mi s-a parut un pamflet vizavi de alta blogeritza mai putin draga mie prin ideile ei dar draga mie prin atitudine.
Si eu ii iubesc pe barbatii de care vorbesti tu si sper sa nu ajung niciodata langa un barbat care sa creada ca banii m-ar putea tzine langa el, adica sunt de acord… e ok sa aiba bani dar nu asta conteaza, asta e doar un plus daca exista… si ma bucura faptul ca tot mai multe femei isi cauta independentza financiara…
Am sa te mai citesc pentru ca imi place si felul neconventional in care te exprimi
10 (zece) cu felicitari.
@fantasya: mulţumesc pentru cuvintele frumoase.
în altă ordine de idei, nu, nu e un pamflet. sunt şi bărbaţi pe care îi urăsc. şi bărbaţi care mi-s indiferenţi.
până la urmă, depinde doar de tine lângă ce bărbat o să ajungi. ai dreptul să alegi, şi ştii care sunt calităţile importante pentru tine.
@nudutografe: înseamnă că sunt un elev silitor, doamna profesoară? 🙂
;)) doar foarte creativ. anyway, am vrut doar sa te felicit. o abordare diferita si nu atat de sofisticata asupra subiectului. unii isi dau prea multa iportanta atunci cand il dezbat si ma bucur ca un copil cand vad exceptii.
bun. crezi ca ar trebui sa nu regizez ca nu am chef sa scriu sau ca nu am de zis nimic, daca nu planuiesc sa nu merg maine la servici, daca nu programez sa ies in oras, de plictiseala, lene, oboseala sau zi-i cum vrei, pur si simplu voi avea premiza pentru “faze de genul asta”? 🙂
de altfel, evident sunt de acord, dar imi permiteam cu usoara sfiala sa ridic doua degete, si sa cer permisiunea sa raspund in aceasta clasa de admiratori. (stiu, ceilalti au fost dati afara si li s-a scazut nota la purtare, pe buna dreptate probabil)
Parafraza asta e si asta o injuratura ca dadasmul? Ca nare rost sa ma injuri eu nu mai iti spuneam ca mai este una care scrie tot pe tema asta, dar invers de cat tine.
@nudautografe: mă copleşeşti. 🙂
@iedued: nu. pur şi simplu, să laşi să ţi se întâmple. atât.
@dadatroll:
-ce bine ar fi ca unicele înjurături de pe pământ să fie parafrazele… 🙂
-cum adică invers? de la dreapta la stânga?
Minunat post-ul si apoi citind si alte articole : minunat blog-ul! 🙂
mulţumesc, Andrei. 🙂
bravo si pentru tine si pentru doomy. Sunteti adevarati !
🙂
Trebuie sa remarc (daca nu eu, cineva trebuie sa o faca) imensa disponibilitate de a raspunde la atat de multe mesaje in timp atat de scurt. Eu abia ma descurc cu mult mai putinele… In fine, la subiect. O seara intreaga m-am rugat ca toata treaba asta sa fi fost o imensa ironie si sa ma fi facut eu de cacao, dar uite ca nu e cazul( sau daca este totusi o ironie, dimensiunile ei ma depasesc). Oricare ar fi situatia, tin sa imi exprim – in numele subspeciei pe care il reprezint (barbatii – pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele) – nedumerirea. Pentru ca:
1. Pare-se ca ai prins dragan de flacaul cu pricina (bine, tu ai sa zici ca nu, ca doar ai scris negru pe alb ca nu, dar nu o sa te creada nimeni) din alte motive si astea sunt, ma rog, vagi umbre sub forma de cuvinte.
2. Acorda un rastimp de jumatate de ora si unul din doi cititorii de sex masculin al blogului tau il fac praf (din punctul asta de vedere, desigur, al calitatii seductiei), si-l adjudeca in sange rece pe amicul tau cu pasiunea lui (absolut de inteles) pentru ‘sparte’ cu tot.
Acum ce sa zic, imi recunosc malitiozitatea, ceea ce spui tu este, in esenta, adevarat. Dar nu musai in termenul asta. Ia-le si tu ca simple exercitii de retorica, asta a propos de treaba cu ce intelege fiecare din ce zice celalalt. 🙂
1. Flăcăul cu pricina este o cunoştinţă strict virtuală, ne-am cunoscut pe bloguri şi ne-am adăugat pe mess. nu l-am văzut live (& unplugged) în viaţa mea. deci supoziţia ta nr. 1 cade.
în general când remarc o atitudine, un punct de vedere, o chestie care mi se pare mişto, o consemnez. pentru că e ceva deosebit. pentru că mă atinge. nu are nici o legătură cu persoana.
2. tu vorbeşti teoretic, eu vorbesc practic. îl adjudecă cu sânge rece? şi atunci, de ce nu au făcut-o? că nu le-a ieşit. că nu s-a întâmplat. că nu. (de ce e pasiunea lui absolut de înţeles, şi de unde ai tu căderea să aplici aceste verdicte, rămâne un mister pentru tine. pentru mine, accentul nu era pe “sparte” – oricum, virginele nu sunt azi la modă – ci pe ideea de loialitate. deci şi supoziţia 2 cade.
3. în altă ordine de idei, apreciez modificarea de ton de la primul mesaj la cel de al doilea. cred că o să putem comunica bine după ce clarificăm nişte termeni. 🙂
Clişeu pentru că văd că vehiculezi concepte care descriu situaţii ideale, desprinse de realitate. Şi atunci când oferi un exemplu din realitate, rămân cu aceeaşi flavour de deja-vu dintr-un roman de amor victorian.
De ce îmi place? Pentru că saga pe care ne-ai prezentat-o seduce atât prin vitalitaea scriiturii, cât şi prin unduirea evanescentă logicii interioare a cuvintelor m-au făcut să CRED ceea ce ai scris. M-a sedus textul tău şi mi-a făcut o mare plăcere să-l parcurg.
te-am trecut in blogroll-ul meu. sunt un începător, dar aş fi încântat să mai citesc texte legate de tine…
… la naiba, mai aveam putin si-mi dateau lacrimile. Acum inteleg de ce exista Eola, este prima oara cand existenta ei justifica fiecare cuvintel pe care l-a scris.
… fara pic de emotie in tasta g … gresesti – Barbatii de care vorbesti tu sunt genul de barbati pe care orice femeie (inteligenta si cu simt practic) ii doreste, si ii cauta ca prieteni sau iubiti – sunt genul ala de barbatii doggy-dog: idelul meu in viata este ca tu sa fii fericita – ufff, n-ajungem nicaieri cu misoginismul asta, dar adevarul este ca nu ma deranjeaza nimic mai tare decat mercantilismul – ala subtil si inteligent strecurat.
ma scuzati, eu sint semidoct si abia picat din spatiu. ce inseamna hookerish? si de ce este nevoie de acest cuvint ca sa se strice un text misto?
ps: si daca nu heidi atunci ce?
interesant blog …
@anahoretus: ok. eu atribui termenului clişeu o semnificaţie negativă, în general. prin clişeu înţeleg o banalitate, un loc comun, un şablon. mă bucur că mi-ai arătat că tu nu la asta te gândeai.
@sky: ce să vă povestesc, stimaţi ascultători! mercantilism! e incredibil să constaţi ce interpretări pot unii să dea unui text.
ok, dacă preferinţa mea pentru un om altruist şi atent la dorinţele mele (ok, un doggy-dog) se numeşte mercantilism, da, sunt mercantilă. şi mândră de asta.
@nenea cosmos: când povestesc despre un om am obiceiul (total tâmpit, recunosc), să dau citate din el. pentru reconstituirea culorii personale. hooker înseamnă în engleză curvă. băiatului îi place romgleza. it’s a part of him.
n-aţi folosit în viaţa dvs. argumentul: “draga mea, ia-mă aşa cum sunt? cu defecte cu tot”?
@cristian: mulţumesc. dacă zici de blog, înseamnă că te-ai luptat serios cu tot blogul. 🙂
eu am atacat idea, nu persoana Lorena – nu totul este un afront personal.
@sky: în general, emitentul unui afront nu îl recunoaşte niciodată ca fiind un afront – decât dacă e suficient de inteligent să realizeze impactul afirmaţiei sale asupra receptorului.
părerea mea este că exact impactul asupra receptorului hotărăşte dacă e sau nu un afront.
“ai atacat ideea” prin “ufff, n-ajungem nicaieri cu misoginismul asta, dar adevarul este ca nu ma deranjeaza nimic mai tare decat mercantilismul”? hmmm…
iar eu am răspuns “atacului ideii” prin faptul că e dreptul meu de om liber şi neconstrâns de nimeni să prefer oamenii altruişti, al căror ideal e fericirea celor de lângă ei. dacă asta e mercantilism, îmi asum mizera condiţie de mercantilism.
şi mi se pare că ţi-am răspuns mult mai elegant decât mi-ai comentat tu. aşa că nu înţeleg care-i problema.
se pare ca parerea mea “nu a fost ok” sau o fi ajuns in spam.. 😉
Nu mi s-a părut relevantă în context. E ca şi cum eu ţi-aş fi povestit legendele Olimpului, iar tu m-ai fi informat cu un aer f. intelectual că zeii nu există.
You can do better than that!
Nici eu nu pot să nu recunosc atunci când ceva îmi place. A vedea frumuseţe în cineva/ceva poate arăta frumuseţea din tine.
Şi mie îmi plac la nebunie bărbaţii care, prin nonşalanţa şi, într-un fel, pragmatismul lor, ştiu să te scoată dintr-o melancolie nejustificată; sau fac glume ce ţi s-ar părea proaste în mod normal, dar în anumite momente sunt exact ceea ce îţi lipsea pentru a te face să revii cu picioarele pe pământ.
Afront este o jignire sau injurie adusa cuiva intr-un spatiu public, eu in nici un caz nu am facut asta … ci doar am spus ca: barbatul de care tu vorbesti este ideal in prisma a ceea ce ofera – nu ideal ca barbat. Eu personal vad in genul asta de barbat un cutzu-cutzu, vino aici, sezi, alinta-ma, tzine-ma in bratze, acum du-te la culcare …
Personal ma feresc de oamenii care iubesc la mine, iubirea mea pentru ei …
… si DA, nu trebuie sa subliniezi atat de evident … stiu ca esti o fata desteapta, eleganta si cu un vocabular ales.
@anaayana: la mine e mai degrabă o chestie de coloană vertebrală.. să recunosc un merit al unui om. dar da, nu pot nega că eşti o persoană frumoasă şi interior şi exterior.
@aujourd’hui: suuuuper! f frumos punct de vedere!
@sky: drăguţă, o mai întorci mult ca la ploieşti?
primul tău comment mă declara drept o mercantilă (ceea ce nu e o injurie, şi blogul nu e un spaţiu public. 🙂 )
da, frate, am recunoscut. pentru mine contează ca oamenii să-şi exprime dragostea, contează cum şi-o exprimă, contează să văd că le pasă, contează să îi văd atenţi şi afectuoşi, (aşa cum şi eu sunt atentă şi afectuoasă) contează reciprocitatea. dacă asta înseamnă mercantilism, sunt mercantilă.
personal de ce te fereşti tu te priveşte.
iar faza cu subliniatul evident – în contextul în care tu eşti ăla care mă freacă la icre – nu o comentez. sper doar că terminăm aici acest dialog fructuos.
Cred că nu are rost să dai curs chiar tuturor comentariilor. Nu se pune problema că eşti la alt nivel ci mă gândesc că nu are nici o parte de câştigat din discuţiile cu persoanele acestea cu probleme de caracter şi educaţie.
atata vreme cat cineva ne face sa ne simtit feti-frumosi si ilene cosanzene (eventual printese) inseamna ca lumea asta mai are o sansa 🙂