Declar război punctelor de suspensie

Cineva m-a înscris la un newsletter de poezie, de aceea îmi vin de vreo trei zile texte de genul:

Vreau…
Să îmi sugi…
Pula…
Până când…
Jetul meu apoteotic…
Va ţâşni…
Precum un izvor de…
credinţă…
Într-un suflet măcinat de moara…
Îndo…
ielii…
Şi mânt…
uit de…
mana cereas…
că.

…

(Nu, nu săriţi să-l apăraţi că scrie genial, asta era de fapt parodia mea, care e genială pentru că io-s divină. Dar să lăsăm axiomele şi să ne întoarcem la sujet. Punctele de suspensie).

LEGEA ANTIPENIBILULUI: SINGURUL LOC ÎN CARE SE JUSTIFICĂ PUNCTELE DE SUSPENSIE ESTE ÎNTR-UN DIALOG ÎN CARE PERSONAJUL X IA VORBA DIN GURĂ PERSONAJULUI Y.

Restul punctelor de suspensie inserate aiurea într-un text de orice gen contribuie doar la sporirea volumului de sensibiloşenie căutată şi pateticoşenie jenantă. Orice text care transmite emoţie o va transmite şi fără puncte de suspensie. Orice text jenant de prost va fi jenant de prost şi cu puncte de suspensie. Iar un text promiţător fără puncte de suspensie va deveni un kitsch prin simpla lor aplicare.

Think ţigani care au voci bune, dar îşi bat joc de ele, cântând cicalacacichicea. De câte ori puneţi puncte de suspensie unde nu e cazul, un ţigan cu nume de aliment semipreparat mai scrie o manea.

Şi acum mă duc să anulez înscrierea. Înainte să mă înec într-un ocean de puncte de suspensie.