Eu sunt un om foarte, foarte gelos. De când eram mică, îmi plăcea ca prietena mea cea mai bună să fie doar prietena mea cea mai bună, să nu se împrietenească în mod egal cu tot restul lumii. Voiam să simt că sunt mai mult pentru persoanele pe care le iubeam decât restul lumii – voiam să simt că sunt TOTUL.
Dacă trebuia să suport intruşi, făceam tot posibilul să îi alung. Eram neprietenoasă, necooperantă, nesuferită, ne. Pentru că mi se părea că în prietenia noastră perfectă nu e loc de intruşi. Nu e loc decât de Tu şi Eu.
Între timp, am crescut şi m-am mai liniştit. Am descoperit farmecul discret – sau mai puţin discret – al diversităţii. Nu mai pun monopol pe nimeni. Dar ceea ce mi-a rămas – e nevoia de a simţi că sunt specială pentru cei cu care am o relaţie apropiată.
Niciodată nu am suportat oamenii care îi minimalizează pe cei care le sunt alături, pentru care familiaritatea devine egală cu trivialitatea – care sunt numai miere faţă de străini şi numai fiţe faţă de cei apropiaţi. Dacă dispare stropul de magie al unei poveşti, şi e înlocuit de stridenţe sau nepăsare – fie ea şi simulată – locul meu nu mai e acolo.
Nu pretind că e bine sau rău să fii aşa – poate e teribil de rău – dar aşa sunt eu. Nu am cum să fiu altfel.
teribilist de bizar mod de a fi, si mai teribilist e ca recunosti.
eu sunt om
tu esti om
el e om
noi suntem om
deci prin urmare suntem toti la fel, doar ca unii nu scriu pe blog ca suntem om.
La început, am tot încercat să tot neg şi să mă schimb – dar nu reuşeam decât să mă simt într-un perpetuu disconfort.
Acum, de când sunt ceea ce sunt şi nimic mai mult – mi-e foarte, foarte bine cu mine.
Daca vrei sa cunosti lucrurile, priveste-le de aproape. Daca vrei sa iti placa, priveste-le de departe.
In momentul in care am ajuns sa ma pricep la oameni, au incetat sa-mi mai placa. Si de la copilul ce-si dorea sa fie in permanenta in centrul atentiei, egoist si cu pretentii puberale, am ajuns sa stau cate doua saptamani in casa, fara sa ies sa ma vad cu nimeni.
Desigur, la asta a mai contribuit si faptul ca intre timp am ajuns sa lucrez de acasa, dar asta e o alta problema.
Si totusi asta nu inseamna ca nu am prieteni. Am prieteni, foarte buni chiar. Si putini. Asa cum sade bine. Si in acele doua saptamani mai dadeam un telefon, mai conversam pe net, insa nevoia mea de a vedea oameni fata in fata, a scazut exponential. De fapt, daca ma gandesc mai bine, in cele trei saptamani cat m-am intors in Bucuresti (pentru ca de doi ani nu mai locuiesc acolo), mi-am vazut parintii o singura data. In ultima zi. Cand avionul a intarziat trei ore, si am avut timp sa merg de la aeroport (Baneasa) la ai mei, care stau in Baneasa.
Fiecare cu nevoile sale.
Mă bucur de un singur lucru – dacă tot am ajuns să ne mărturisim nevoile pervertite pe-aici, încă nu a sărit nimeni să ne dea cu tesla-n c…testicule (care le avem 🙂 ) şi să ne explice cât suntem de aşa şi pe dincolo. E de bine. 😀
Sunteti asa si pe dincolo!
Păi dacă suntem şi aşa, şi totodată pe dincolo – înseamnă că suntem personaje complexe, cu o bogată viaţă interioară. 😀
P. S. : Cu riscul de a mă repeta: ador avatarul cu model tradiţional românesc pe care ţi l-a dat wp. 😆
Hmmm… Nu esti un om gelos, ci esti doar sagetatoare 😀
bine, şi tu eşti săgetătoare, dar nu te-am simţit geloasă niciodată.
sau poate nu ţi-am dat motive. 😀
Multumesc mult . eu pana acum am avut impresia ca sunt anormal. dar se pare ca nu sunt , sau daca sunt mai sunt si altii ca mine . si daca m-ar fi pus cineva sa exprim nu as fi putut … e un fel de ce-i al meu e pus deoparte …DOAR PT MINE …
Oare conteaza faptul ca si eu sunt sagetator ?
Ar fi interesant de stabilit statistic câţi la sută din obişnuiţii casei sunt săgetători.
Ce avem în comun:
-nu atacăm niciodată, şi în schimb, avem pretenţia să nu fim atacaţi, că facem urât.
-ne exprimăm sentimentele din toată inima, şi vrem acelaşi lucru
-nu facem pe durii-interesanţii-jmekerii, şi ne enervăm când cineva face pe duru-interesantu-jmekeru, şi atunci i-o plătim cu vârf şi îndesat
-nu minţim şi nu suportăm să fim minţiţi
-tratăm cu respect până şi ultimul cerşetor de pe stradă şi pretindem respect. În caz contrar, ne facem valiza şi ne cărăm naibii.
O mentiune la punctul 2 … pentru mine adica, imi exprim sentimentele din toata inima cand le exprim , ca se intampla foarte rar.
Normal – de vreme ce sentimentele înseşi se întâmplă foarte rar.
Nu cred că oamenii se pot îndrăgosti des. Pot flirta des, se pot juca – dar marile sentimente sunt rare în viaţa oricui.
Nu ma refer doar la dragoste/indragosteala, sentimente in general. eu nu mi le exprim , decat foarte rar . sau pot zice ca le exprim dar nu prin vorbe, mai mult prin ceea ce fac, si am impresia ca lumea tre sa isi dea seama din actiunile mele despre ceea ce simt referitor la ei. si nu e tot timpul asa . cam asa trebuia sa sune de prima oara 🙂
dar poate că lumea îşi dă seama – dar nu prea ştie ce să facă. Adeseori, vezi pe cineva că e bine-intenţionat, că e drăguţ şi dornic să te ajute. Bun, asta poate fi din prietenie, poate fi din colegialitate, poate fi din nevoia de a face o faptă bună, poate fi din principiu. Deci, trebuie să cauţi să defineşti ceea ce simţi – dacă e important ca celălalt-cealaltă să ştie.
Fratilor (capricorni si alte zodii),nu stiu daca statistici care au ca final niste delimitari chiar si numai teoretice se asorteaza cu postarea de mai sus “gelozie”…
Te pomeneşti că o fi primul offtopic din istorie! Şi chiar dacă ar fi, care e de fapt problema ta?
Sa o consideram ca pe o discutie la cafea, care a pornit de undeva si a ajuns altundeva … merge ?
io’s fecioara, zodiile e pura coincindenta
minitu: Măi, câtă vreme posesoarea blogului e foarte relaxată în privinţa evoluţiei dialogului, nu înţeleg de ce se găsesc alţii care nu au nici o treabă, să facă remarci acide. (Tocmai ce spuneam că trebuie să apară mai devreme sau mai târziu unul cu chef de pisălogeală, că aşa e datina. 😀 )
pepe: nu am spus exclusivitate, am spus majoritate. e o diferenţă, nu? 🙂
Later edit: şi nu am spus nici măcar majoritate.
Si eu ma asteptam , si nu redeschid discutie de la postul precedent .
Nici eu nu cred in zodii si chestii de genul asta …asa ca sunt open minded enough cat sa accept ca si o fecioara poate sa aiba aceste caracteristici :).
da acu nu da nici tu cu paru ( inca ) , ca poate acel comment nu era rau voitor …zic eu …
Lo: nu ma ofensez asa usor, doar pe oameni care au alarma la masina.
off topic fffff important ….mama lor cu alarmele lor cu tot , ca oricum nu folosesc la nimic , ca nu am vazut pe nimeni sa reactioneze la sunetul alarmei …. doar sa ne enerveze pe noi astialalti … ufff …
Ma scuzati , am refulat, sa revenim la discutiile de dinainte .
minitu: o, desigur, era culmea bunăvoinţei… 😀
Mie mi s-a părut o remarcă răutăcioasă şi fără rost. Un “ia să fac şi eu pe deşteptul”. Dar nu dau cu parul. Am pus piciorul în prag şi atât.
pepe: nici nu ai de ce să fii ofensat. ştiu doar că mulţi din cititorii mei sunt săgetători – pentru că mulţi din ei mi-au dezvăluit lucrul ăsta. Chestia asta nu e o jignire pentru nimeni – e pur şi simplu un fapt real.
Că nu toţi sunt săgetători – e logic. Nici nu am pretins lucrul ăsta.
Gelozia asta n-o da in egoism? Nu e buna atat gelozie Lorena 😉
N’a fost nici rautate,nici aer de “ia să fac şi eu pe deşteptul”,nu’mi subapreciez niciodata semenii,pentru ca imi creaza un sentiment de nesiguranta,ma fascineaza oamenii,deci n’o sa mi’i asez niciodata in spate.A fost doar un usor sentiment de limitare,si atat,doar atat,numai atat.
blognews: O da, n-o da, nu ştiu. dar asta e, nu am cum să nu recunosc.
cri: Aşa a părut de dinafară. e bine că ne spui că a fost doar o aparenţă.
Ai vazut ca am avut dreptate ? n-a fost rautate … stiam eu…care este .
eu sunt nascut in zodia gemenilor… asta asa… ca sa iti stric procentajul 🙂
păi da… până acum, voi sunteţi câte unul. noi dominăm numeric. 😀
Tot fecioara sunt, dar imi plac sagetatorii, m-am inteles bine intotdeauna cu ei, i-am admirat pt verticalitatea lor. Eu am fost dezamagita de multe ori, asa ca nu mai stiu daca sunt speciala pt cineva. Poate pt iubi meu.
ok, 3-2 pe ziua de azi. 😀
şi eu m-am înţeles bine cu fecioarele mai ales în domeniul afaceri, muncă, plăţi. Sunt genul de oameni care ştiu ce e ăla un “gentlemen’s agreement”, care apreciază dacă îţi faci treaba când şi cum trebuie, şi care te recompensează pe măsură.
Prieteni apropiaţi fecioare nu am prea avut – pentru că fecioarele sunt firi oarecum mai distante. Sau aşa par. Probabil din exces de vulnerabilitate, peste care au tras un scut.
nu ca io-s sensibila si …ma enerveaza faptul. sunt sociabila si lipicioasa. nu imi plac oamenii distanti
excepţia care confirmă regula. 🙂
Cred ca majoritatea copiilor sunt gelosi si nu vor sa-si imparta prietenii.
E foarte deranjant comportamentul apropiatilor care sunt numai miere cu strainii iar pe tine cel care meriti mai mult decat oricine te trateaza aproape cu nepasare.
Oricine dinttre noi a avut neplacuta surpriza macar o data sa i se spuna de catre cineva apropiat: ei sunt straini dar tu esti de-al meu si nu te superi.
Daca la “obisnuitii sitului” se pun si cititorii fideli dar care comenteaza mai rar, pot ingrosa si eu randurile “gemenilor” pentru a echilibra putin situatia.
ne mai scormonim de un sagetator ? ca e stransa situatia :))
Dragă limpede, eu sunt genul de om atipic care îi tratează pe străini cu o indiferenţă absolută, dar care îşi iubeşte apropiaţii din toată inima.
Pentru că nu străinii vor fi alături de tine când ai o problemă, ci oamenii care ţin sincer la tine. E normal să le acorzi prioritate – pentru că şi ei ţi-o acordă ţie.
Despre partea comentatului – comentează cât de des (sau de rar) ai tu chef. Nu am nici un fel de problemă cu cantitatea, singurele mele obiecţii s-au legat de calitate (la cine a fost cazul). 🙂
minitu: pe de altă parte, săgetătorii sunt firi aventuriere – cu siguranţă că sunt la munte, sau în Insulele Caraibe, sau la concert la Lenny Kravitz. 😀 (Unde aş fi şi eu dacă nu mi-aş fi operat săptămâna trecută punctele de grăsime de pe faţă şi n-aş prezenta oareşcari răni în curs de vindecare).
In cazul zodiilor exista cel putin 12 pareri. Care, chiar daca nu se contrazic in mare parte ajunge sa para o contradictie. Toate au calitati dar cu siguranta ale noastre sunt cele mai importante. Si avem nevoie sa le auzim pentru ca le auzim din ce ince mai rar. Desi e un lucru marunt eu zic ca e important ca din cand in cand sa le spunem prietenilor ca lucrurile pentru care i-am apreciat pana acum nu ne-a.u dezamagit. Zodia mea e cea mai nasoala. Ascendentul nu e pe locul 2 in topul zodiilor nasoale. Stau la masa cu 3 “gemeni” care-mi spun ca de tari sunt gemenii si cat de naspa sunt aia ca mine. Eu dau din umeri. Nimeni nu observa ca eu nu ma revolt. Ceea ce e o rusine pentru zodia mea. Am o reputatie de artagoasa, de nesuferita, de impulsiva si nestatornica, de aparat pe post de oposit psihic, somnifer prin epuizare. Nu suport critica si ma aprind foarte repede. Reputatia de om sincer nu e valabila in cazul meu pentru ca sunt jenant de sincera. Ascendentul e imaginea parsiveniei si manipularii. Eu sunt cea mai nasoala. Deci mai rau de atat nu exista! Asta e important. E important ca exista un codas si ala nu e nimeni altcineva decat mine. Bine… Se zice ca mi-as da viata la propriu pentru un prieten. Dar un om nasol ca mine cu siguranta nu are prieteni.
Si la subiect:
Modul asta de gandire mi se pare cu atat mai fain cu cat am impresia ca e foarte bine aplicat. Intotdeauna mi-as fi dorit sa aplic o astfel de gandire dar eu am un defect. Mie nu imi functioneaza increderea. La inceput am crezut ca nu pot sa am incredere. Mai tarziu mi-am dat seama ca ceea ce simteam o simt si altii doar ca ei pot sa spuna ca au incredere pentru simplul fapt ca stiu sa aiba incredere(cand si cat de mult). Adica pot sa am incredere dar nu mai stiu sa am incredere. Oricum, in capul meu eu nu am incredere in nimeni cu adevarat, nu pot sa ocup locul intai chiar daca locul intai e ocupat in mintea mea. Si din acest motiv nu pot sa aplic genul asta de gandire. Toti se plictisesc sau se plafoneaza la un moment dat. Nu conteaza ca stii sa faci lucruri speciale, ca stii sa nu te plafonezi si ca esti capabil de compromis si sacrificiu. Nu stiu daca vorbesc de familiaritate sau trivialitate dar cand feromonii mei(si doar feromonii mei) produc somnolenta nu pot fi numita dificila pentru ca nu o iau drept un compliment. Macar daca as fi o lesinata… Totusi, eu sunt aia fara incredere deci nu pot sa ii judec pe altii. Adica asa nici nu apuci sa fi cunoscut cand celalalt stie o singura treaba de la tine(aia cu neincrederea) pe care oricum tu ai spus-o si in tot ce nu ii convine la tine da vina pe neincrederea ta. Ceea ce nu ma face decat sa am si mai multa neincredere.
oricum ai da-o, nu poţi mulţumi sută la sută pe cineva. pe mine mă sperie când un om începe să formuleze agresiv pretenţii. mă face să cred că:
– m-a inclus în lista de bunuri personale şi-şi permite orice.
-nu a fost mulţumit(ă) cu ce i-am oferit până atunci – ceea ce înseamnă că a fost ipocrit(ă) sau aşa ceva
-nu ţine cont de sensibilitatea mea înnăscută, care e alergică la agresiune – deci nu contez foarte mult, şi dacă nu contez, ce rost mai are să ne plictisim reciproc?
-nu o să se oprească niciodată. dacă e de cârcotit, se va găsi mereu un copac, de care să te legi ca să nu vezi pădurea.
şi care e zodia aia?
Berbec. Si imi cer scuze pentru greselile din prima parte a comentariului.
nu contează, nu moare nimeni din asta. 🙂
da, lorena, imi amintesc de cateva faze de pa la inceputul liceului care intra in prima fraza a post-ului tau. Dar pe atunci nu recunosteai ca e o forma de gelozie 😀 . oricum, erau faze simpatice .
si…o prietena zodia fecioarei mai ai si acum, acolo, departe, acasa.
omul mai îmbătrâneşte… se mai maturizează 😛
teoretic, nu e aşa de departe, că e la vreo patru ore cu trenul. practic, când lucrezi contra cronometru, pare la capătul pământului. 🙂
Crezi tu cai mai crescut si maturizat. Si acum prieteni tai nute au de cat pe tine prieten. Si sti f bine la cine ma refer.
la varsta asta nu ne mai ajung 24 de ore pe zi…
4 ore cu trenul daca il prinzi pe ala care mere repede, eu am facut 3.5 la dus si 6 la intors, si zau ca tot pe acolo a luat-o si tot accelerat era. en fin..
dadatroll: sesizez cumva o undă… poate o nuanţă… poate o insinuare de gelozie? 😀
tzik: în tinereţe, când nu eram posesoare de pisoi cu acte în regulă, şi călătoream liber pe meleagurile patriei – am stat şi eu prin varii gări, aşteptând să treacă trenul internaţional nu-ştiu-care, de m-a luat mama naibii. cunoaştem.
Eu nu cred in zodii
ok. 🙂
subscriu cu tarie la partea a doua
linga raspunsul amintit de Limpede mai pun unul :
“pe tine te tratez ca pe mine insami , si eu asa ma raportez la straini”
ps1 mi-a placut raspunsul cu iz avocatesc , dar i-am sugerat sa se respecte mai mult .
ps2 mai pune un geaman la numaratoare
trei la trei. cine mai licitează?
on-topic: inteligentă eschivă asta cu “te tratez ca pe mine însămi”. de natură să lase omul mască. 😀
4-3 😀
Lorena, îti citeam blogul de ceva vreme dar nu am lăsat un comentariu niciodata, de fapt ăsta cred ca e primul pe care îl las vreodata pe vreun blog.
Da, sunt săgetator, şi la discutia voastră nu am de obiectat decat ca nu înţeleg de unde pana unde asociaţi voi zodia săgetator cu gelozie, posesivitate etc. Săgetătorii sunt cei care iţi oferă toată libertatea din lume şi asta e, din câte ştiu, trăsătura lor principală. Recunosc, nici mie nu+mi place să-mi împart prietenii, iau foc la întrebarea “Îmi faci şi mie cunoştinţă cu…?” decât dacă împart un nivel de prietenie şi cu persoana care cere acest lucru. Oricum, nu mă consider o persoană geloasă, altfel explodam la câte am inghiţit până acum. Îmi place concurenţa cu gemenii, semnul nostru opus, zodia cu care de altfel mă înţeleg cel mai bine, şi da, sunt pasionat de astrologie 🙂