Gigel şi pantalonii scurţi

Din share în share, îmi cade sub ochi postarea plină de revoltă a unui puţopalmist. Care are “1000 de gânduri”, şi toate sunt legate, uimire, de o femeie în pantaloni extrem de scurţi pe stradă.

Ofuscat la maximum, gigelul face paradă de nef… ericire metafizică pe Facebook, porcăind cu sete:

“De la bun simt pana la nesimțire sta o pereche de pantaloni. Când porți acei pantaloni eu cred ca ceri atenția bărbaților, apoi te plângi ca suntem nesimțiți toți. Oricât de gentleman as fi, îmi trec 1000 de gânduri când te vad cu acei pantaloni. Dar diferența dintre mine și ei este mare, eu ma abțin. Evident auzi “mama ce cur și ce bună e aia”, reacția ta fiind una “alți onaniști”. Draga mea, primești ceea ce oferi. S-a dus dracu tot misteru’ când porți acei pantaloni. Pentru mine devi un trofeu, cam 1 2 3 4 nopți maxim. Nu-mi oferi stabilitate, de fapt nu-mi oferi nimic bun. Dar cum spuneam, o sa spui ca suntem niște cocalari frustrați și nesimțiți. De fapt nesimțită ești tu ca te dezbraci, ma rog aproape, ca au o ață pantalonii aia. Demnitate… Tu nu știi ce e aia! Ma gândesc la părinții tăi, care probabil, cine știe câte ore muncesc ca tu sa ai de toate. În locu’ tău mi-ar fi rușine. Sigur te-au educat, dar te-ai pierdut printre străzi. Demnitatea de femeie este mult mai cool decât acei pantaloni. O sa spuneți ca am mentalitatea învechită, probabil. Lăsați-mă în 95′ când m-am născut… Concluzia mea: fete multe, femei sunteți puține!!!”

Pasămite, când vine vorba de nesimţire la bărbaţi, e vorba de acţiuni mitocăneşti, cuvinte oribile, hărţuire intensă din partea unor persoane care nu pricep că nu le datorezi nici măcar o secundă din timpul tău privat, pisălogeală, sabotaj de diverse tipuri, umilire publică şi aşa mai departe.

Când vine vorba de nesimţire la femei, e: a) poartă fustă prea scurtă b) poartă pantaloni prea scurţi. În rest, n-a întrebat pe nimeni de sănătate, n-a zis nici dă-te mai încolo, îşi vede de ale ei, dar ghinion, vestimentaţia ei nu corespunde legilor impuse de Gogu ăsta trist în calitate de… ăăă, cum? Fix nimeni în drum?

De când e Gogu decident pe ce ar trebui să poarte persoane care nu sunt în raport de subordonare cu el?

Gogule, am o noutate. Nici mie nu îmi place cum vă îmbrăcaţi mulţi. Nu vă scoate lumea din blugi şi tricou negru, gri sau bleumarin nici cu slujbe. Nici mie nu îmi place cum arătaţi. Mulţi sunteţi urâţi de mă paşte discret voma când vă văd, şi asta nu vă împiedică să trimiteţi poze cu voi unor persoane care nu le-au cerut.

Şi totuşi, eu nu vin să vă spun vouă cum să arătaţi, că, nah, atâta v-au dat genetica şi regimul vostru lacunar de îngrijire personală, cu atâta defilaţi. Iar eu nu sunt inspector peste viaţa voastră.

Partea care mă sparge de râs e aia unde tu îi explici unei femei pe care cel mai sigur n-o cunoşti şi care n-a manifestat în viaţa ei nici o înclinaţie faţă de tine cum “pentru tine e un trofeu” şi cum i-o tragi 1-2-3-4 nopţi. Îl notific şi eu prin prezenta pe Jared Leto că e un trofeu pentru mine, dar că eu i-aş trage-o cinci nopţi, că sunt genul care se culcă pe lauri.

Lol. Ironie.

Nimic altceva decât ironie, când suntem tembeli şi nu ne cunoaştem lungul nasului. Ai aceeaşi şansă să marchezi la tipa aia, câtă am eu să marchez la Jared Leto. Diferenţa e că eu am o oarecare luciditate.

“Nu-mi oferi stabilitate, de fapt nu-mi oferi nimic bun.”

Gata, bă, acum ştiu şi eu care e problema mea cu Jared Leto. Nu-mi oferă stabilitate, de fapt nu-mi oferă nimic bun, lol.

DE FAPT, N-ARE NICI O OBLIGAŢIE SĂ-ŢI OFERE NIMIC, BĂI, BOVINA PĂMÂNTULUI.

Străinii nu au obligaţii faţă de noi. Prietenii şi apropiaţii pot să-şi asume obligaţii, în măsura în care îşi doresc asta, iar angajaţii / angajatorii / furnizorii etc. au obligaţii stipulate contractual.

O femeie pe care n-o cunoşti, purtătoare de pantaloni care nu-ţi plac, are exact zero obligaţii faţă de curul tău obosit şi plin de ură nejustificată.

Şi exact pulifriciul ăsta care nu-şi poate ţine nefu… acasă are pretenţia să dea lecţii despre demnitate, iar ăsta mi se pare punctul culminant în mica lui demonstraţie de umor involuntar.

Demnitate e să îţi ştii locul, băi, bovină bătută în cap.

Demnitate e să nu te bagi peste alţii ca impozitul pe om.

Demnitate e să poţi respecta preferinţele altuia, cât timp nu te afectează cu nimic. Şi crede-mă, hainele altuia NU AU DE CE să te afecteze, că nu sunt cumpărate din banii tăi.

Demnitate e să nu cauţi să umileşti oameni pe criterii stupide.

Iar legat de atitudine nedemnă, ieşirea ta în peisaj e mult mai lame din toate punctele de vedere decât pantalonii domnişoarei.

De ce face cineva şase zile de sală pe săptămână? Să ţină rezultatele ascunse sub cearşaf, de teamă să nu se isterizeze lepre care nu au nici o treabă?

Ia, hai, marş înapoi la coteţ şi la labă, acolo unde îţi e locul.