În ultima vreme, văd content mult cu Mirabela Grădinaru, și pe siteuri, și pe social media. Iar acest lucru mi se pare minunat. M-am cam săturat de fenomenul ”nevasta inexistentă”. Vezi câte o figură publică masculină, copiii mei sunt minunați, aoleo, odoarele tatii, ei îmi dau sens vieții. Nu poți să nu te întrebi: I-a făcut singur cu faianța din baie? Uhm, nu, o femeie și-a consumat nouă luni din viață gravidă cu ei și probabil că muncește zi de zi să-i hrănească, să-i spele, să-i îmbrace, și totuși nu acumulează număr suficient de puncte să fie menționată public.
Ei bine, nu e cazul Mirabelei Grădinaru. Ea se vede și se aude, iar acesta e un lucru pozitiv. Nina Iliescu a fost o fantomă, Maria Băsescu, tanti de la cratiță, iar Carmen Iohannis, femeia pe care n-o întreba nimeni nimic niciodată, doar se legau meltenii de picioarele ei când își mai însoțea bărbatul la un summit și purta o rochiță scurtă de primăvară.
E minunat faptul că Mirabela e o femeie atât de naturală. Fresh, frumoasă fără ajustări, sau cu minime ajustări – că cele mai bune ajustări sunt acelea care nu se văd cu ochiul liber, ci doar te uiți precum curca-n lemne ce frumoasă e femeia. Simpatică, jovială, prietenoasă, tonică. Un model feminin pozitiv, după care speri să se ia fiică-ta și nepoată-ta. Și da, e nevoie de astfel de modele feminine. Că raionul frumuseți inaccesibile și cel cu gâște habotnice sunt pline de dă pe dinafară.
E un singur detaliu care nu-mi place în interviurile Mirabelei Grădinaru. Iar acesta e faptul că se lasă atrasă în discuții despre cratiță. Da, dacă era Marco Pierre White și bucătăria era arta ei presărată cu stele Michelin, înțelegeam. Dar discuțiile de tipul ”Încerc să-i fac fasolică lui Nicușor și nu-mi iese ca a maică-sii” mi se par lame. O reducem pe prima doamnă la nivelul tanti Nuți de la bloc, pe care o judeci după cum îi ies sarmalele, că în mintea ta, e singura ei utilitate publică.
Dragă Mirabela, știi că ai libertatea să refuzi întrebări? Să nu te lași expediată la coada tigăii de interlocutori mitocani? Că nu are de ce să discute Mirel din Turnu-Măgurele despre tine la modul ”Frumoasă și deșteaptă, dar nu face fasole cum trebuie, degeaba!”.
Jobul tău nu e de bucătăreasă la Cotroceni, ci de primă doamnă. Înțeleg că ai demarat un plan de evenimente culturale. Ei, bine, despre asta discuți.
N-o să vezi vreodată vreun intervievator întrebându-l pe partenerul de viață al Giorgiei Meloni dacă face tocăniță pentru ea. Hei, el e bărbat, nu plictisești un bărbat cu asemenea rahaturi, nu?
Ei bine, nu ai de ce să accepți nici ca femeie să fii plictisită cu astfel de discuții. E fix problema ta dacă gătești, cât gătești, cum gătești, sau dacă aproape că ai parteneriat de colaborare cu Glovo. În niciun caz nu te justifici că nu faci gulașul ca lelea Floare din Cisnădioara. Nu e treaba nimănui în afara beneficiarilor direcți, cât timp nu ai serviciu public de catering sau vlog de cooking.
”La cratiță, fă!” nu e rostit întotdeauna pe un ton agresiv-mârlănesc. Poate fi și mieros-condescendent: ”Ce mai gătești?” Nunya biznis e un răspuns perfect acceptabil.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say