Invidia nu are sens

Unii oameni care aterizează pe pagina mea spun lucruri care mă lasă ca la dentist.

De exemplu, nu m-aş fi gândit vreodată că e cazul să mă simt cumva dacă altele primesc flori de 8 martie. Pentru că a fost o decizie conştientă din partea mea să nu caut o relaţie. Da, alta primeşte flori, dar pentru asta se trezeşte dimineaţa să-i facă micul dejun lui iubi şi să-i pregătească sandvişuri la pachet pentru job, ascultă sforăit noaptea la 3, are de dat socoteală dacă vrea să stea cu fetele după muncă la o cafea în oraş sau, dacă iubi e “tradiţional” (a se citi: nu ştie să-şi prăjească singur cârnaţi şi să felieze două roşii), ăla se şi aşteaptă ca ea să vină direct acasă după muncă şi să treacă prompt la cratiţă.

Raportat la acest volum de muncă şi de adecvare la nevoile altuia, un trandafir – sau mai mulţi – de 8 martie nu mi se pare mare lucru.

Întotdeauna m-a şocat să văd cum unii oameni invidiază ceva anume la semenii lor, dar nu au şi capacitatea de a evalua ce anume au investit semenii lor să ajungă acolo.

De exemplu: mori de oftică pe faptul că prietenul tău are bani, maşină, face călătorii în străinătate. OK, dar în multe cazuri, nu ai fi fost dispus să investeşti volumul de muncă / studiu / restul eforturilor pe care le-a asumat prietenul tău să ajungă acolo.

Ai o invidie teribilă pe faptul că o cunoştinţă are un tip care o duce peste tot în lume. Dar nu ştii ce e în culisele acelei relaţii. Nu ştii cât efort depune femeia respectivă pentru tipul care o duce peste tot în lume.

Aici, o să intervină unii să-mi spună că şi ei muncesc mult, dar sunt plătiţi puţin, sau că şi ei investesc mult într-o relaţie, dar nu primesc trandafirul.

Atunci, poate că trebuie să vă renegociaţi contractele de muncă, respectiv dinamica de cuplu.

Şi o chestie cu care NU merită să pierdeţi timp este invidia pe ceea ce are altul.

Ca să răspund punctual la întrebarea doamnei: nu, chiar nu e treaba piţipoancelor de pe stradă cum te simţi tu. Şi nici nu are de ce să fie. Ele nu au o responsabilitate faţă de tine. Nici faţă de sentimentele tale. Ele au o responsabilitate faţă de propriile persoane, faţă de sentimentele, nevoile şi priorităţile lor. Iar dacă ai putea lua o notă de la ele, ar fi să-ţi asumi responsabilitatea faţă de sentimentele, nevoile şi priorităţile tale.

Vrei o relaţie? Investeşte în a căuta omul potrivit şi vezi ce faci să te ridici la înălţimea ocaziei, atunci când apare. Nu vrei o relaţie? Asumă-ţi şi avantajele statutului de persoană singură (libertatea de mişcare, control asupra propriului timp şi propriilor bani, faptul că ajungi acasă şi poţi să stai cu un vinuţ şi cu pisicul la Netflix toată seara, sau poţi face un binge cu toate sezoanele din RuPaul’s Drag Race peste weekend, fără să te frece nimeni la icre că-i e foame, ca şi cum asta ar fi problema ta), la pachet cu dezavantajele.

Partea bună e că, în calitate de om singur, cheltuieşti mai puţin decât în cuplu. Sau cel puţin eu aşa fac. Când sunt în cuplu, nu mă pot abţine să nu fac cadouri la trei zile gen, pentru că eu mă combin doar când sunt intens captivată de persoana cu care mă combin, şi atunci, nu mă gândesc decât la moduri în care pot să-i provoc plăcere. Rezultatul e daună masivă la buget.

Prin urmare, dacă faci toate aceste economii, poţi, de 8 martie, să-ţi zideşti casa în trandafiri până în tavan, cadou de la cel mai loial amant al tău: tu însuţi.

Şi te simţi bine, pentru că e fain să fii viu, liber şi să poţi face tot ce vrei tu.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.