Jandarmeria nu încape de şcolari

Mă întreb cum arată examenul de admitere în jandarmerie. Cred că e un text grilă de genul:

 

Ce facem când trecem pe lângă o mamaie de stradă?

a) O percheziţionăm pentru pătrunjel

b) O trecem strada fie că vrea, fie că nu

c) O batem cu pulanul.

Răspuns corect: a, b şi c

 

Ce facem când vedem copii pe stradă?

a) Ne înfoiem la ei

b) Le luăm bănuţii de bomboane

c) Îi batem cu pulanul.

Răspuns corect a, b şi c.

 

Ce facem când vedem un copac pe stradă

a) Turnăm smoală la rădăcină, că aşa am auzit noi că e haios în spatele blocului

b) Încrustăm în coajă Vasile + Gladyola egal love

c) Îl batem cu pulanul.

Răspuns corect a, b şi c.

 

Fără un test grilă de această natură, care să sorteze doar proştii ticăloşi, nu-mi explic multe dintre acţiunile jandarmilor pe stradă.

Acum recunosc, 10 august m-a lăsat cu sechele. Una e să auzi de violenţă la TV şi alta e s-o vezi cu propriii tăi ochişori din dotare.

Şi ok, acolo există scuza că au primit ordin. Că Speranţa Clişeu i-a pus să-i bată pe toţi bărbaţii care au respins-o sau gen. Că Liviu Dragnea a crezut că erau în mulţime cei patru asasini fictivi ai lui şi le-a zis să dea în toată lumea, să-i atingă statistic şi pe ăia. Că cineva a vrut să gazeze statul paralel, care bântuia şi el prin piaţă prin mulţime, şi, minune, exact în acea zi statul paralel se căca împrăştiat şi a ratat petrecerea.

 

Dar sunt incidentele stradale cotidiene, care nu presupun ordinul nimănui sus-pus, care reprezintă doar comportament casual de jandarm, şi care îţi spun că, dimpotrivă: dacă era după ei, 10 august era norma, şi liniştea altor zile e rezultatul unor ordine de “staţi pe c*rurile voastre”.

 

În parcul Tineretului, după-amiaza, doi liceeni. Nu dăm nume, sunt încă minori. Stau pe o bancă şi povestesc despre şcoală, fete, vise măreţe. Ca liceenii. “Tu nu ştii cum e copilul ăsta al nostru”, povesteşte bunicul unuia dintre ei. “Plictisitor de civilizat. Poţi să-i pui poza în dicţionar, la “**zdificarea bărbatului”.

Şi s-au băgat în seamă trei jandarmi. Agresivi, fioroşi, de zici că nimeriseră o plantaţie secretă de iarbă sau ceva. S-au luat de cei doi copii şi au cerut să le percheziţioneze genţile. Fără motiv.

Unul dintre ei avea în geantă un briceguţ frumos, decorativ, genul pe care-l cumperi de la suveniruri. Şi când l-au văzut, unul dintre indivizi a început să ameninţe: “Sau ni-l dai, sau te arestăm şi te ducem la secţie şi-ţi facem dosar penal!”

Intimidare golănească brutală, aplicată asupra unui licean inocent, care povestea paşnic pe o bancă.

Desigur că puştiul s-a speriat şi a înmânat briceagul. Desigur că, speriat fiind, nu a ştiut să ceară  animalelor să se legitimeze, să ştie cu cine stă de vorbă. Desigur că, mic fiind, nu ştia că, dacă organul îţi confiscă ceva, trebuie să-ţi dea ţidulă care să ateste faptul pentru ca tu să poţi, eventual, să recuperezi bunul respectiv. Individul şi-a băgat în buzunar cuţitul şi, după încă câteva mârâieli fioroase, cei trei slujitori ai legii au plecat.

 

Paguba fizică, o să spuneţi voi, e infimă. Câteva zeci de lei, contravaloarea briceguţului. Dar faptul că te iei de liceeni care stau cuminţi în parc. Faptul că-i percheziţionezi fără motiv. Faptul că foloseşti intimidare şi ameninţări, să smulgi de la ei un obiect doar pentru că ţi se pare drăguţ. Faptul că îl bagi pur şi simplu în buzunar, ca şi cum ar fi al mă-tii.

Şi, după toate astea, tot tu ai tupeul neruşinat să pretinzi că slujeşti legea şi ordinea.

Nepoţelul din poveste este al criticului Alex Ştefănescu, incidentul mi-a fost povestit de domnia-sa ieri, dar nu acest aspect este relevant. Putea fi copilul absolut oricui.

Ce facem când nu mai avem ce face?

Foto: pixabay.com

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Acum, nu știu cum să vă zic să nu sune ca la Radu Piticu’ Gratis, dar sunt niște chestii pe care le înveți din experiență când ai ajuns la 40 de ani în București. Cam așa cum învăța Mowgli să se descurce în junglă.

    Nu le înveți la 13, 15 sau 18 ani. De asta nu știi de ce gaborul s-a luat într-un mod la fel de urât de puști de 13 ani în 1993. Sau de ce un puști de 15 ani era percheziționat sub pretextul că are arme. Ăla nu avea bani de-un corn și ei vorbeau de arme. Sau de ce puștimea care avea scuter pe benzină la mijlocul anilor 1990 era trasă mereu pe dreapta și scormonită de toate actele posibile și imposibile, deși le aveau în regulă. De ce recruții de 19 ani suportau mai multe mizerii de la un gradat în termen în anii 1990 față de vremea comuniștilor.

    Sau de ce în licee era o atmosferă cât se poate de toxică, sancțiuni, poliție, gardieni la uși, sub pretextul că umblă cu droguri. N-au prins, de-a lungul anilor, nici măcar unul. Dar ei continuau să vadă câte un drogălău după fiecare copac.

    Cică așa se întâmplă în vremuri agitate: fiecare răcan pus în poziții de putere, jandarm, badigard, controlor RATB, polițai la Rutieră e agitat și el. Răposatul Darwin ar fi zis: ca urangutanul care a luat amfetamine.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger