La un moment dat, am început acest serial de articole, în care diverşi oameni povestesc despre mizeriile de nedescris cu care statul român în general şi ANAF în special încurcă activitatea antreprenorială în România. Şi cum, pentru a completa găuri din buget cauzate de falimente şi de pomeni electorale, au scornit o nouă monstruozitate: impozitul recalculat pe 2013, 2014, 2015, etc.
Această experienţă aparţine Corinei Băcanu-Călăraşu. A relatat-o pe Facebook dar, după cum ştim, timeline-ul curge rapid la vale, pe când poveştile de pe un site sunt mai uşor de găsit, folosind bara de search sau o căutare cu Google. Tocmai de aceea, i-am cerut permisiunea s-o preiau, iar Corina a fost de acord.
Hai că acum că am trecut cu bine peste pragul infarctului și am fentat cu delicatețe atacul cerebral, să vă povestesc experiența ANAF 2019, poate mai folosește cuiva și scapă de gonoree la inimă.
În timp ce alăptam copilul vineri, pe la orele 9,15 dimineața, primesc 4 sms-uri de la bănci, că mi-au fost poprite conturile de către direcția de finanțe publice, pentru suma de 46,700 de lei. Mi se oprește inima, mai citesc de 5 ori ca să înțeleg literele, dar mai ales cifrele. Pupa-ț-aș tălpile tale, Doamne, ce lucsoasă sunt! Plm, aproape 10,000 de Euro, stai să vezi că n-o să mai am bani de biberoane, auoleu, stai să vezi că fac apoplexie și las copilu’ în sărăcie, stai că fug în munți să nu mă mai găsească ANAFU, de unde îi mai plătesc io pensie lu’ mama, de unde îmi mai fură ăștia să dea lu Veorica, vai pl mea!
Copilu’ începe să plângă, încep și eu să plâng, lapte-n țâțe ioc, sun la bancă, 10 minute aștept să-mi răspundă un om uman, nimic, mă îmbrac, las copilu cu tac-su care trebuia să plece la muncă, copilu plânge, eu plâng, tac-su mai are un pic și plânge și el, alerg despletită la bancă. La bancă mi se confirmă poprirea, dar nu se știe motivu’, tre să sun io la ANAF. Revin acasă, după 3 umanoizi pe fir dau de doamna care se ocupă de dosarul meu, îmi spune o combinație luate câte k de cuvinte gen “control”, “firmă”, “tva”, plafon”, impunere”, “2013”, “penalități”. Io simțeam să fumez 3 pachete deodată, că săracu Bucurenci avea dreptate: fumatu te scapă de muarte. Zic “duamnă, n-are cum, sunt la zi cu toate plățile, n-am fost înștiințată de nicio restanță pe 2013, este imposibil!” Duamna mă ia la piulă și îmi repetă de câteva ori “haideț doamnă, ce dreaq, ba se poate! Când sunteți prinși așa ziceț toți, că n-aț știut!”. Zic “să muhară Bruce Lee, doamnă! 2013?!?”. Nici anafista nu se lasă mai prejos “dada, 2013, și nici să nu vă gândiți că s-a prescris, că la asta vă așteptați toți! NU S-A PRESCRIS!!!!!!!”
Închid telefonul și parcă mâinile îmi miroseau a bara de autobuz și a monede de 5 bani. Sun acasă la ai mei să verifice actele vechi. Ai mei disperați, ten gură xanaxule! Ai mei trimit pe mail actele. Nu am nicio datorie. Caut avocați pe facebook. Sar câțiva oameni în ajutor. Mă pregătesc mental să petrec următorii 2 ani între pamperși și tribunal. Pe mail îmi reconfirmă băncile că mi-au fost poprite conturile. Se face ora 14. 5 ore de delir în care îmi reconfigurasem prioritățile și îmi planificasem fuga printre urși.
Ora 14,15. Sună anafista.
Aceeași femeie, altă femeie, gen: “doamnă, vă rog să mă scuzați, nu datorați nimic ANAF-ului, am calculat eu greșit, ba chiar vă rog să-mi dați un IBAN, că vă datorăm 360 de lei”.
Rămân proastă. Zic că nu știu ibanu, dar revin io, doar să-mi deblocheze conturile. Ea zice că nu se poate în aceeași zi, eu mă gândesc că ce bine că am o familie tradițională în care bărbatu trebuie să întrețină nevasta, că, iată, eu sunt doar o biată femeie. Își mai cere o dată “vă rog să mă scuzați că v-am stricat ziua!” Eu mă abțin să zic că “așa ziceți toți de la ANAF după ce ne stricați viața”.
Oameni suntem și calcule greșite facem.
Notă Lorena: Cam multe mii de calcule greşite pe an, pentru multe mii de cetăţeni. Unii dintre ei chiar bărbaţi care întreţin neveste şi copii, deci nu au un partener pe care să se bazeze.
Acu sincer eu chiar apreciez că a zis “vă rog să mă scuzați că v-am stricat ziua!”