1. Scoţându-mi ochii cu nimic Sunt un om pragmatic. Ştiu să estimez valoarea diferitelor lucruri, şi ştiu să apreciez lucrurile în funcţie de valoarea...

Ca dovadă că mi-a plăcut evenimentul de la Cărtureşti, revizitez subiectul. Pentru că intervievatul, Harry Potter Boeriu, a pus o întrebare care, cred eu,...

Am foarte puţini amici literaţi consacraţi, pentru că mulţi autori consacraţi, ca şi mulţi critici consacraţi, se cred miejii universului (plural cocălăresc ales intenţionat.)....

Am enervat / perturbat / isterizat toate proastele posibile cu şlagărul meu de mare angajament, Dragă mămică isterică. M-au acuzat de rea-voinţă, nesimţire, curvăsărie,...

Nu intru acum în folosirea stupidă a termenului “rezoluţii”, care în limba română nu înseamnă nici o secundă hotărâri sau, în context, utopii irealizabile...

Există un obicei extrem de enervant în literatura românească. Un obicei pe care vreau să-l denunţ şi vreau să-l anulez, în măsura în care...

Via. Azi, făceam cafeaua şi asistam la concursul de mârâit argotic dintre al meu şi ăla de la geam (v-am povestit că de o...

Chiar şi momentele foarte proaste ale vieţii cuiva au o parte bună. Partea bună a momentelor proaste din viaţa cuiva e că toţi oamenii-ploşniţă,...

Uneori, viaţa îţi face cadouri perverse. Unul dintre acestea, când eşti un mare individualist, este încadrarea într-un tip de Nou Val. Am debutat ca...

Poem de amor ghebos Când soarele răsare, eu tresar meteoric, Şi-o pată văd de-a pururi. Se lăfăie pe mine. Şi mă întreb: Ce-i asta??...