Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.
Şi prevăd: “Dar Lorenaaa, de ce persoanei ăsteia i-ai răspuns a doua zi, iar eu aştept o săptămână pentru lunea viitoare, când ai tu rubrica regulată?”
Pentru că persoana asta e donator al blogului, iar donatorilor le răspund repede şi accept din partea lor şi “mi-ar plăcea să scrii despre cutare”. Când un om face un efort să te susţină, faci şi tu un efort să-i arăţi apreciere.
Şi misiva de data asta:
“Dragă Lorena,
Am nevoie de un sfat.
Primesc adesea de la mama tot felul de filmulețe pe youtube şi link-uri legate de pandemie, Bill Gates, noua ordine mondială etc. Oricât de delicat sau mai puțin delicat încerc să le resping (de multe ori le ignor complet), rezultă că sunt spălată pe creier şi nu înțeleg.
Pe de altă parte, sunt îngrijorată pentru că văd cum persoane la care țin îşi otrăvesc mintea şi nu ştiu cum aş putea ajuta.
Cum să abordez situația?
Mulțumesc,
X”
Dragă X,
Întâmplător ne-am nimerit pe aceeaşi problemă. Şi anume: mama e printre secuii care vor extrem de tare autonomie “pentru că Bucureştiul ne fură tot”. Ea nu înţelege că adevăratul hoţ din zonă, cel care a despădurit şi cel care a îngheţat salariile e exact UDMR-ul ei iubit, pe care l-a votat cu sfinţenie de la înfiinţare, şi sistemul de furăciune pesedist e “fiecare ciordeşte acasă şi reuniţi ciordim în centru”.
Şi nu înţelege că autonomia nu va garanta decât faptul că vor fi jecmăniţi de acum înainte în ungureşte, nu în româneşte, de aceiaşi hoţi care se bat în piept cu cărămida etnică, să orbească contribuabilul şi să-i fure şi chiloţii de pe ouă.
Şi când i-o spun, reacţionează ca Dracula când flutură Van Helsing usturoiul.
Exact ca tine, am încercat să-i spun frumos, am încercat să-i spun urât, dar nu am obţinut decât dramă, lacrimi şi “puteam să ştiu că o să cresc o româncă şovină ca tine”.
Deci, a girl recunoaşte o luptă pierdută şi nu mai insistă.
*
Şi totuşi, mă întrebi tu, eu pentru de ce plm îţi donez, doar ca tu să-mi spui că asta e?
Nu. Hai să fim un pic diplomaţi şi să ne punem în situaţia părinţilor noştri.
Sunt nişte oameni în vârstă. Ţinuţi cu sila în case de trei luni, speriaţi de ştiri. Evoluţia aceasta tehnologică extrem de rapidă îi depăşeşte. Ai stat probabil cu maică-ta două ore la telefon s-o înveţi să-şi descarce şi configureze Whatsapp. Şi asta dacă nu cumva maică-ta are Nokia 3310 cu snake, cum are a mea. (Când mă duc acasă, joc snake în neştire pe telefonul ei, btw. E plăcerea mea vinovată.)
Imaginează-ţi o lume care ţi-e din ce în ce mai inaccesibilă, cu un avans tehnologic pe care ţi-e din ce în ce mai greu să-l urmăreşti şi cu oameni care vorbesc un jargon care ţi-e din ce în ce mai neclar.
OK.
Wellcome to experienţa prezentă a părinţilor noştri.
De ce îi atrag conspiraţiile?
Pentru că pornesc exact de la nivelul de necunoaştere al omului la care prind conspiraţiile, şi îi furnizează nişte explicaţii care parazitează FRICA DE NECUNOSCUT şi SUSPICIUNEA CĂ TOTUL E O FORŢĂ MALEFICĂ. Exact cele două axe de coordonate care au transformat religia în opiul maselor de needucaţi, milenii în şir.
OK. Acum, ce putem face?
Nu, nu ne certăm şi mai cu seamă nu îi facem în faţă “spălaţi pe creier”.
Şi iată de ce nu.
Părinţii noştri ne-au schimbat scutecele, ne-au şters la kuhr şi ne-au minţit că există Moş Crăciun. Cu nu foarte mulţi ani în urmă, ne puteau turna orice braşoavă gogonată, şi noi îi credeam, pentru că eram mici şi naivi.
Acum, că suntem mai mari decât ei, avem mereu câte o replică smart şi ştim totul mai bine – noi, cei nu demult mici şi minţibili în voie – le reamintim parcă de două ori mai acut de sic transit gloria mundi.
Şi atunci, părinţii noştri, cei puţin cei care s-au ocupat, au faţă de noi o frustrare de tipul “De când a ajuns oul să dea lecţii găinii”.
Taică-miu, care n-a cotizat niciun chior pensie alimentară, n-are forma asta de frustrare, pentru că nu şi-a sacrificat meciul de fotbal de sâmbătă pentru serbarea mea şi n-a învăţat logaritmii cu mine. Dar mama da, şi taman de aceea, pot înţelege de unde vine această frustrare. Gen: Eu te ştergeam de muci şi acum îmi dai tu lecţii?
Taman de aceea, părinţii voştri nu vor admite să piardă o discuţie în contradictoriu cu noi, nici dacă le demonstrăm negru pe alb cât a furat UDMR în judeţul Covasna.
Şi eu, care-ţi foot în gură un troll de pe net până îşi taie penisul şi ia calea călugăriei, pocăindu-se că a deranjat vreodată o femeie, tind s-o las pe mama în pace de la un punct încolo, pentru că, spre deosebire de trollul căruia nu-i datorez nimic (ok, poate să-l trec Dunărea pe un pod de pwle), mama mi-a pus pâine pe masă 18 ani.
Şi atunci, ce facem?
Ţine-o ocupată, să nu-ţi trimită ea linkuri, trimite-i tu linkuri ei.
Un link excelent cu o tanti care face găluşte cu prune.
Un link fabulos cu un blog culinar, cu o reţetă de care n-a auzit.
Un link la un clipuleţ cu prietenia dintre un câine lup şi un pui de pisică adoptat.
Un link la un episod din “Vrei să fii miliardar”.
Ţine-o pe maică-ta ocupată cu chestii inofensive şi drăguţe, şi atunci nu va avea timp să mediteze la cum a fabricat Angela Merkel virusul în sera ei de castraveţi.
Şi când deschizi discuţii, deschide-le pe teme calde şi drăgălaşe. Când trimite linkuri conspiraţioniste sau îţi zice că UDMR e salvatorul ungurilor (yup, îi salvează de propriile lor păduri şi resurse, ar fi răspuns Lorena de acum zece ani), ignoră pur şi simplu şi întreab-o ceva fără legătură, ca de exemplu, uite bluza A şi bluza B, pe care o port cu blugii C.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Ce le-a fătat mintea
Pai no, mai bine te fura ai tai, daca tot te fura cineva.
Si autonomia nu tine de un partid. Poti vota cu altcineva, autonomia ramane. Ar fi amuzant daca Secuimea ar primi autonomie si dupa aia toata lumea sa nu mai voteze cu udmr. Probabil ar fi singura solutie.
dar contractele deja semnate pe exploatarea pădurilor rămân valabile.
Articolul asta m-a atins. Ce te faci cand nu parintii iti trimit din astea ca sa incerce sa te convinga, ci persoane tinere de la care ai cu totul alte asteptari? Sfaturile tale despre cum sa procedezi cu cei in varsta sunt foarte bune. Eu sunt siderata cum vin cu idei conspirationiste oameni tineri, educati (adica au facultate si au citit ceva la viata lor, nu ca Gigeii care apar in memes ca au 10 clase), cu joburi bune – fix genul de la care nu te-ai astepta in ruptul capului sa creada toate bazaconiile. Si e nasol ca unii nu-s doar cunostinte, de care sa te poti lipsi fara regrete.
Cu ăia recumand cearta.
“De când a ajuns oul să dea lecţii găinii” – pai cam de cand oul creste, se maturizeaza si devine ditamai gaina, conform legilor naturii. Daca suntem priviti in continuare ca ou si acceptam asta, ramanem la nivelul de ou. Asta-i capcana cu parintii – pentru ei esti un ou perpetuu.
Eu înţeleg, dar un pic de empatie nu strică.
Ar fi grav daca am crede toti aceleasi lucruri. Unanimitatea e horror. E foarte bine ca exista astia cu teoriile conspiratiei. Iar legat de covid, e mult prea devreme sa luam de bun tot ce e oficial in momentul asta. Situatia e fluida, vorba aia. Nu am incredere totala nici in varianta oficiala nici in vreo teorie a conspiratiei. Sunt atatea chestii in care lumea a spus una si s-a dovedit alta. Incerc sa citesc direct ce spun oamenii de stiinta, abia apoi interpretari la mana a doua sau a treia (inclusiv daca interpretarile sunt facute tot de oameni de stiinta)