Proceduri estetice pe care nu mi le-aş face

Acum ceva vreme, povesteam diverse cu un rocker. Un  băiat cu păr lung, des, negru. Şi îmi mărturiseşte după ce ezită puţin că de fapt, de ceva timp a început să chelească şi şi-a făcut implanturi de păr. Apoi s-a uitat la mine întrebător, să vadă dacă îl judec.

-Foarte tare, i-am spus eu. Omul îşi e dator lui însuşi să arate cât se poate de bine.

Şi chiar cred că omul îşi este dator sieşi să se simtă bine în propria piele. Dacă vomiţi la ceea ce vezi în oglindă, vei fi ineficient şi din punct de vedere profesional, şi în relaţiile tale personale, şi în general vei fi o chestie antipatică, pe care lumea nu va avea nici o plăcere s-o invite la petreceri. Şi eu, dacă mi-ar cădea părul, mi-aş face implant de păr. Dacă mi-ar cădea faţa, mi-aş face lifting. Şi aşa mai departe.

Dar sunt proceduri şi tratamente estetice pe care nu le-aş face NICIODATĂ, NICI PLĂTITĂ. În acest articol, o să tratez atât tratamente cotidiene, cât şi intervenţii estetice propriu-zise. Unele mi se par tâmpenii din premisă, altele pur şi simplu nu mi se potrivesc mie.

Solarul 

Încă de când eram mică – şi la fel de palidă şi de gotică, precum sunt şi azi – cucoanele se complimentau una pe alta pentru bronz. Iar eu nu înţelegeam farmecul.

Nu mi se părea că o femeie maro e mai frumoasă, sau mai sexy decât aceeaşi femeie în versiunea ei bej. Nu mi se părea că opţiunea mea de a rămâne foarte deschisă la culoare toată vara – că nu-mi plăcea statul la soare, sunt genul care face insolaţie trecând strada într-o zi de iunie – şi atunci nu mai e o opţiune să stai alb, e unicul traseu posibil – în fine, nu mi se părea că paloarea mea estivală e ceva rău sau criticabil. Şi când toţi proştii îmi ziceau că-s “Covalact”, le răspundeam că nu pot ei mânca atâta brânză câtă pot eu produce.

Şi repulsia mea faţă de ideea de a te bronza e valabilă şi azi. Ce e de fapt bronzatul? E o formă de prăjire a pielii prin expunere la soare. Ştiţi cum e friptura rumenă şi roşiatică atunci când e gata? Exact aşa şi pielea ta bronzată. E proaspăt pârlită de soare sau razele solarului, Cu diferenţa că friptura o mănânci, iar pielea rămâne cu tine pe tot restul vieţii.

Concret, “bronzul” îţi îmbătrâneşte pielea, ţi-o deshidratează, ţi-o distruge, îţi adânceşte toate ridurile şi te îmbătrâneşte timpuriu. Cum se face că eu încă arăt fresh şi naturală mult peste 30 de ani? Răspuns: Nu. Mă. Expun. Arsurilor. Contra Cost. (Sau celor gratis, for that matter.)

Nu sunt Beyonce. Culoarea mea naturală nu e ciocolatie. Nu poţi fenta natura, sau natura se va răzbuna. M-am născut un om de rasă albă. Multe firme nu oferă fond de ten suficient de deschis pentru mine. Hai să ne asumăm materialul genetic.

Siliconul în sâni 

Cine mă citeşte de ceva vreme ştie că niciodată nu mi-am propus să fiu “sexy”. Da, am mai făcut şedinţe foto în fuste foarte scurte, sau cu diverse niveluri de nuditate, dar accentul nu era niciodată pe “Vai, ce receptacul fierbinte de spermă sunt eu.”

Cumva, nu mă atrage nici ipostaza, nici nu-mi plac masculii pe care i-ar atrage ipostaza. Majoritatea fugăresc doar sex de larg consum, prost făcut, şi tonul cu care se adresează ei femeilor îmi strepezeşte ficaţii.

Şi taman de aceea, nu voi căuta niciodată să îmi măresc sânii artificial cu silicon, sau orice alt produs mai bun apare pe parcurs.

Mă uit frecvent la poze cu sâni şi mă întreb: care e de fapt farmecul? Nişte bile de grăsime. Potenţial purtătoare de cancer, deci te plimbi cu bomba ticăind după tine. De ce e sexy să fie mari? De ce obsesia faţă de dimensiuni? În plus, greutatea lor trage în jos şi coloana vertebrală.

De ce să perturb pacea zonei, riscând noduli sau alte surprize similare, datorită inserţiei de silicon? Nu s-a născut bărbatul ăla atât de nemaipomenit de uandărful încât să merite riscul.

Liposucţia 

Exceptând cazurile cu tulburări hormonale şi cele cu anumite boli, grăsimea este produsul comodităţii, al plăcerii de a freca duda pe canapea şi al nesimţirii. Şi recunosc, eu sunt periodic nesimţită, prin urmare mă îngraş.

Dar kilogramele astea în plus nu trec niciodată de cinci, şi dacă începi să mănânci rezonabil şi să te mişti rezonabil, se duc. Da, frate, se duc. Trebuie doar să te ţii.

Diferenţa între slăbitul prin dietă şi sport şi shortcutul liposucţiei e următorul: în primul caz, îţi recuperezi controlul pe propria viaţă şi propriile opţiuni, şi câştigi forţă interioară; în al doilea ţi se îndepărtează artificial nişte depozite de grăsime, dar tu, uman, eşti tot o putoare leneşă parcată pe canapea. E la mintea cocoşului că o să pui kilogramele alea înapoi fluierând.

Şi, când slăbeşti cu sport, faci şi musculatură frumoasă, care îţi dă vitalitate şi tonus. Iar surplusul de piele rămasă după “topirea” grăsimilor se reduce cumva de la sine. La liposucţie, rămân “pungile” alea inestetice şi lăsate de piele în plus. Bine, nu pentru mult timp.

Fesele de Kardashieni

Observ pe la fetele tinere tendinţa asta de a pompa în funduri cât casa poporului, să placă la golani. Şi nu înţeleg.

Dacă unui bărbat îi place personalitatea ta, îi placi tu ca om, şi se bucură să petreacă timp cu tine, poţi să ai fundul plat ca o scândură. O să descopere brusc un fetiş pentru funduri plate. “Ştiu, teoretic fundul mare e ceea ce caut pe pornhub, dar fundul mic al gagică-mii mi-ar scula-o şi din morţi.”

Fundul poate fi tonifiat parţial prin exerciţii care să antreneze fesierii. Şi se formează poponeţul pe care l-ai avea natural.

Dar ditamai c**u cât China pe un firicel de fată e evident un fake, şi nu atrage decât genul de bărbat căruia eu i-aş da block pe Facebook din secunda în care ar tasta prima mârlănie porcoasă.

Buzele tip cioc de raţă 

Există buzele natural pline. Şi există buzele pompate cu filler.

Alea natural pline sunt imperfecte, cu cute minuscule specifice buzelor natural voluptuoase.

Alea cu filler sunt netede ca nişte crenvurşti proaspăt fierţi şi au textura unor pungi de plastic.

Pot identifica buze pompate dintr-o singură privire, şi nu găsesc nimic interesant la ele. Nu înfrumuseţează faţa, nu înfrumuseţează spiritul, nu adaugă nimic. Sugerează doar că o felezi ca un campion. De ce ai promova asta despre tine, dacă nu ai un business de vânzare a felaţiilor contra cost?

Sprâncenele / machiajul tatuat 

Faţa oricăruia dintre noi îmbătrâneşte. Tatuajul, însă, este etern.

Cine îţi spune că peste zece ani vei avea sprâncenele de acum? Logic, nimeni. De ce ai imprima pe propria piele ceva care, cu vârsta, nu va reflecta nimic din lookul tău de acum?

Iar machiajul tatuat mi se pare o dublă belea, nu doar pentru că peste 20 de ani va atârna mult mai jos decât e acum şi va arăta total deplasat, la propriu şi la figurat, ci şi pentru că o plăcere a fiecărei zile e să creezi un look nou prin machiaj. Cât de plictisitor poate fi să arăţi mereu la fel?

Implanturi în obraji / extragerea depozitului de grăsime din obraji

pomeţi

Vrei pomeţi proeminenţi în mod natural? Controlează-ţi regimul alimentar, bagă sală şi slăbeşte. Faţa se va subţia proporţional. Dar pomeţii artificiali arată atât de prost pe om, atât de vizibil contrafăcuţi, atât de nenaturali, încât privirea mea se simte jignită. Cum o să le explic eu copiilor mei aşa ceva?

Deci nu.

Orice operaţie care implică guşa. 

Guşa de sub bărbie, exact ca restul depozitelor de grăsime, e rezultatul direct al zăcutului sedentar pe canapea. Fă sport, dans, exerciţii pentru gât, şi se duce.

Dar zona e atât de intens vascularizată, plus situată direct în vecinătatea tiroidei, încât n-o să fiu niciodată de acord să las pe cineva să plimbe un obiect contondent acolo.

Concluzia: nu sunt un om care să se placă în fiecare zi, când se uită în oglindă. Dar sunt un om care se respectă suficient încât să nu se expună inutil unor riscuri strict ca să placă altora.

***

Îţi plac textele Trollywood? Nu-mi trimite mesaj privat cu complimente, dovedeşte-o susţinând şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.