Şase oameni pe care i-aş bate în farmacie

Cine spune că n-a răcit iarna asta minte de îngheaţă apele. Toată lumea şi mama lor au bolit câineşte, şi printre cele mai apatice şi antipatice cazuri de boală cu năbădăi s-a numărat şi subsemnata.

Şi, desigur, bolitul acut a presupus drumuri la farmacie, pentru parasinus, pastile de gât şi sirop de tuse. Şi drumuri la magazin pentru lămâie şi miere, dar acum nu ne pasă de astea. Ne vom referi la sursele noastre de sănătate şi virtute, şi ocazional de Ampullen Kur – de zi şi de noapte, cum se vede în foto – şi anume farmacia noastră cea de toate zilele.

Unde mişună nenumărate specimene şi, printre ele, cele mai enervante sunt astea de care zic eu aici.

Oamenii care stau la coadă la farmacie nu s-au dus acolo de plăcere. De obicei suferă stoic pe muteşte şi caută să menţină ştacheta politeţii la un nivel rezonabil. Din educaţie. Dar răbdarea lor e oricum pe pioneze, după ce a fost compostată îndelung şi perpelită la foc mic de simptomele bolii. Vor cât mai repede acasă, în pat. Singurul lucru de care n-au nevoie e câte un idiot care să profite de neconflictualitatea bolnavului şi să prelungească la infinit timpul din farmacie.

6. Picatul (picata) din lună 

“Vreau şi eu pasilele alea albe rotunde pe care le ia toată lumea pentru gât, am uitat cum le zice. Fenil… metil… senil… cetil… hai, doamnă, ştiţi ce vreau, nu te mai uita la mine cu ochi străini şi goi. Şi mai e un sirop, dulce-acrişor ca gust, cred că e cu lămâie sau ceva. Câte siropuri cu lămâie poţi să ai în farmacie?”

Ceva mai multe decât mă-ta. Zi o dată ce vrei, cu DENUMIRE, şi cară-te.

5. Băgăreţul (băgăreaţa) în faţă 

Ăsta sau asta intră în farmacie cu un aer tragic de eroină greacă în mizerie şi începe să se vaiete zgomotos: “Aoleu, ce rău îmi e. Nu mai suport.”

Spre deosebire de restul cozii care, nu-i aşa, stă acolo doar să danseze samba în linie.

“Vă rog, lăsaţi-mă să-mi iau tratamentul, uite reţeta, sunt numai astea, a, da, şi în ultimul moment o s-o mai trimit pe farmacistă să-mi caute vitamina C, apoi ursuleţi nu ştiu de care, apoi algocalmin, câte un drum de fiecare, că bineînţeles că odată ajuns la tejghea uit miraculos că mi-era rău şi nu mai suportam.

Ăvaaai, Dumnezeu să vă ajute”.

Şi pe mă-ta. Să înghită data viitoare.

4. Morocănosul profesionist 

Sunt unii pacienţi care sunt perpetuu furioşi şi răcnitori. Nu zic, şi noi restul ne simţim rău, că de-aia suntem la farmacie, dar bruma aia de şapte ani de acasă ne obligă să dăm bineţe, să cerem politicos ce ne trebuie, să refuzăm politicos ce încearcă farmacista să ne vândă pe lângă, pentru că are comision, şi să zicem pe un ton civilizat “la revedere”.

Morocănosul profesionist (de obicei e bărbat) mârâie la oamenii din coadă, de dinaintea şi din spatele lui, eventual se şi împinge pentru că, nu-i aşa, strămoşii lui au luptat la Posada şi la Călugăreni cu procleţii mişei, şi începe să ţipe la farmacistă: “Vreau şi eu Pizdenol forte, dar să nu fie din ăla german scump, să fie din ăla românesc ieftin, că vă ştiu eu pe voi ce manevre faceţi!!” pe un ton care spune: “Curvo, mi-ai jurat credinţă în biserică şi acum te fuţi cu Vasile!”

“Dar de ce să plătesc pentru Pizdenol forte? Nu e compensat?”

“E compensat cu 50%, domnule. Asta înseamnă că plătiţi jumătate de preţ.”

“Asta ai inventat-o tu acum! Pizdenol forte a fost întotdeauna gratuit!”

Şi în timpul ăsta, o coadă întreagă trece de pe un picior pe celălalt, şi bate tactul cu tocul în podea, până îşi face gigel criza de nervi, apoi se cară bombănind: “Re-aţi ai dreacu de zdrenţe penale!”

Şi mă-ta, gigele. Dacă era ceva mai indisponibilă pentru tirişti, poate avea timp să-ţi dedice şi nu erai aşa de recalcitrant.

3. Pensionara nevorbită 

Toţi aţi prins-o în faţa voastră la coadă la farmacie. Şi de ce am pus-o mai sus de Gigel nervos? Că Gigel nervos îşi face numărul şi se cară în morţii lui, pe când pe pensionara nevorbită o uită Dumnezeu văicărindu-se. Lung, interminabil, de toate bolile pământului şi câteva aduse din spaţiul cosmic, special pentru ea. Şi îţi descrie toate durerile, la ce oră au început, cum s-au manifestat, cât au durat, cu cât la sută s-au intensificat şi nu, nu au încetat, că o mai chinuie şi acum, şi o vor chinui până-n ora finală când va spune adio acestei vieţi mizerabile şi va păşi pe tărâmurile cu veşnică verdeaţă.

Iar tu te uiţi exasperat la ceas şi-ţi zici: “Mulţumesc, Doamne, pentru această boală, că dacă aveam de ajuns undeva, întârziam.”

Mereu, pensionara nevorbită are nevoie de o coadă de minimum zece persoane să-şi facă spectacolul. Face şi tehnici de captatio benevolentiae, caută să-i implice şi pe ceilalţi codaşi în spectacol:

“Ăhăăi, când eram eu tânără ca tine, nu mă durea nimica.”

Eu, una, abia aştept să fac 70 de ani. E uimitor cât bullshit îi înghite lumea unei femei de 70 de ani, doar pentru că le e ruşine de vârsta ei. Oameni  bolnavi de abia se ţin pe două picioare, cu ochii ieşiţi din cap, stau şi suferă stoic, în timp ce pensionara, care după tonus şi ritmul vorbirii, debordează de energie, pălăvrăgeşte jumătate de oră, fără să-i spună nimeni: “Da’ mai taci, cucoană.”

2. Tipul venit la agăţat 

Îndeobşte, e urât cu crengi. Trebuie să fii urât cu crengi, să-ţi cauţi următoarea victimă erotică într-o farmacie. Dar a citit pe un forum de pickup că bărbatul trebuie să practice agăţatul ziua şi noaptea, în orice context propice sau impropice, şi, prin urmare, îşi aruncă ochii fremătători pe farmaciste.

Le complimentează părul, bijuteriile, ochii, albul impecabil al halatului.

Le spune că accentul lor moldovenesc e interesant.

Le întreabă dacă e adevărat ce se spune despre moldovence.

Când farmacista întreabă ce se spune despre moldovence, tuşeşte semnificativ, a suspans.

Farmacista, vizibil incomodată, îl întreabă cu ce să-l servească.

“Nu mă puteţi servi cu ce mi-ar plăcea mie, de faţă cu atâţia oameni.”

Femeia îl întreabă ce să-i dea din stocul farmaciei.

“Theraflu, doamnă, că ard pe dinăuntru. Nu ştiţi cât de tare, dar poate într-o zi o să aflaţi.”

Femeia dă ochii discret peste cap. Îi dă Theraflu şi speră să scape de el.

“Şi aveţi şi ceva pentru potolirea apetitului sexual insaţiabil, hăhă?”

Da. Maşina timpului, s-o convingem pe mă-ta să iasă la film în seara aia, chit că ploua.

1. Prietena cea mai bună a farmacistei 

Uneori, Dumnezeu are chef de miştouri crude şi, exact înaintea ta la coadă e Nuţi. Nuţi care e soră de cruce cu Victoriţa, farmacista din faţa voastră. Nuţi are familie mare, probleme multe, nu mai ştie ce să gătească, copilul nu vrea nicicum să înveţe, numai la jocuri pe calculator îi stă mintea, ce să-i fac, tu, fată, noi nu eram aşa, naşul s-a operat la Fundeni, soro, ce mizerie e în spitalele alea, Dumnezeule mare păzeşte-mă, Isuse, ia volanul, şi trebuie să fac colivă că se apropie parastasul lui Fănel, Dumnezeu să-l ierte.

Nuţi are puteri miraculoase. De cum apare, o transpune pe Victoriţa într-o realitate imaginară, unde sunt 100% singure, şi unde nu aşteaptă nimeni cu febră de 38 după ele. Când o vede pe Nuţi, Victoriţa uită de jobul ei, uită de oameni şi uită de condiţionările meschine ale condiţiei umane.

Nuţi şi Victoriţa devin două spirite care se împreunează spiralat. Cam ca pula porcului.

Şi nu-şi pot amâna împreunarea spiralată a spiritelor până se cară amărâţii de la coadă.

E implacabil.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. AntiGelu says:

    Eram o data cu treaba la o sectie de politie. Intra o doamna in varsta si cu un ton foarte serios spune ca vrea sa se reclame. Pe ea insasi.
    Ma asteptam la dat ochii peste cap dar lucratorii sectiei s-au inteles din ochi care o duce acasa si a plecat cu ea.
    Apoi am aflat ca doamna face asta de cate ori se simte foarte singura si cu nevoie de interlocutor. Pe drum catre casa se descarca de tot.

  2. Lorena Lupu says:

    Săraca.

  3. ady says:

    n-am avut nicio problemă cu gripa sau răceala în criza asta de vârsta a treia a acestei ierni (jur că nu mint). sunt destul de convinsă că asta se datoarează ”curei” cu vit. D pe care am băgat-o de prin vară încoace. medical vorbind, cu analize și chestii, nivelul meu de vit. d este (sau era) muuult sub limita minimă admisă, mi s-a recomandat vit. d injectabilă. la noi ”nu se mai fabrică, nu se mai importă”- comunicată de către diverși farmaciști, din diverse orașe, farmacii de lanț sau nu. așa că am găsit unele ieftine de 2000 ui/pastilă și iau una zilnic. am luat și câte 2. am auzit recomandări inclusiv de 10.000 ui zilnic, dar am zis să nu exagerez. 🙂 dozele pe care le recomandă unii medici (2-300 ui/zilnic) sunt apă de ploaie ”toată lumea are nivelul de vit. d mic doamnă, n-avem ce face”. și d-aia răcim la cea mai mică schimbare de temperatură, d-aia noi, femeile ne ”distrăm” cu osteoporoză mai încolo în viață, d-aia murim pe capete de boli de inimă.

  4. Lorena Lupu says:

    mulţumesc mult, ady.

  5. ady says:

    dacă e voie, la farmacia tei au și de la firme pe care nu le poți găsi în alte farmacii, 13-15 lei flaconul de 60 de pastile de 2000 ui. momentan încerc să găsesc laborator care n-a epuizat toate fondurile, mi-a pus medicul de familie și analiza asta pe lista. chiar sunt curioasă dacă această ”cură” se vede pe analize. (în frecvența răcelilor și modul în care se manifestă se vede. sau poate e doar placebo. sper că nu 🙂 )

  6. Faptul ca poti sa bolesti, nu sa trebuiasca sa te cari la munca e de nepretuit.

  7. Ady says:

    Cred că noi, ăștia care muncim 9-17/18/x avem o viziune deformată despre munca de acasă, și mai ales despre munca de acasă pe cont propriu. În definitiv noi putem să ne luăm concediu medical și nu cade firma (m-am prins după vreo 8-9 ani) și să zacem în paturile noastre (cu puțină îngăduință și de la cei care trăiesc pe lângă noi, nu doar de la angajator), pentru ei cred că e mai complicat sa anunțe x clienți că sunt ușor pe moarte din cauză de gripă sau ceva (chestie nespitalizabilă 🙂 ).
    Cred că singurul posibil avantaj este că dacă lucrează efectiv de-acasă poate să nu le pese de cum arată: pot lucra (sau încerca) și cu nasul roșu și umflat, ochi lăcrămoși, părul stând ca mătura băgați în cel mai călduros halat de baie și ciorapi de lână de la bunica, cu juma’ de cutie de șervețele folosite aruncate în jurul lor, ca un scriitor de secol 19 pe care tocmai l-a vizitat muza. 🙂

  8. Fuflendoiul Fuflendi Fufendaroiul says:

    Shit happens!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: