Testul "sănătate şi virtute"

După ce s-a terminat turul I al Prezidenţialelor, ne aşteptam ca pulverizata dreaptă, aparent cea mai incoerentă forţă politică din ultima vreme, cea care a trimis ditamai cohorta de candidaţi, să se adune în jurul lui Iohannis.

Dar nu.

În timp ce Ponta s-a concentrat pe prieteşuguri, pe semnat acorduri, pe ademenit orice gherţoiaş cu ceva atenţie dobândită în ultima vreme, Iohannis a dat o declaraţie care i-a făcut pe mulţi să ridice ironic dintr-o sprânceană. “Cine vrea să mi se alăture, e binevenit, cine nu, să scrie acasă la neamuri”. Să-i zicem testul “sănătate şi virtute”.

Reacţia comentatorilor a fost: “Mvaaai. Ce greşeală tactică. Ce eroare diplomatică. Ce prost gândit!”

Dar a fost sita perfectă de cernut oportuniştii. A fost varianta prin care s-a separat grâul de neghină. Pentru că, automat, cei mai mulţi au fugit la tabăra adversă, care le promitea marea cu sarea. Ignorându-şi propria platformă politică. Ignorând nevoile celor pe care-i reprezentau.

Şi tot aşa, Iohannis a scăpat de bagajul de lepre profitoare pe care poporul le ştie şi le urăşte de moarte.

A fost moartea oficială a tacticii “Îţi dau io ţie voturile mele”. Pentru că oamenii nu sunt o marfă. Nu sunt nişte lemne pe care le muţi până pe Chitilei, nr. 20. Acei 4%, sau 5%, sau 8% te votează pe tine din motive specifice ţie. Dar nu vor lua şpagă cu tine dacă alegi să sari în mocirlă. Dimpotrivă. Vor face trei paşi înapoi şi te vor privi ca treziţi din somn, pentru că li se va arăta adevărata ta faţă.

Deşi UDMR s-a băgat în cârdăşie cu Ponta, 77% din Covasna şi 80% din Harghita (cred că ambele judeţe sunt în podiumul albastru) au luat ştampila şi au votat cu Iohannis. Şi s-au dezis oficial de partidul care mima că-i reprezintă.

Testul “sănătate şi virtute” ar fi fost o oportunitate perfectă pentru un Crin Antonescu să-şi relanseze cariera din morţi. Testul “sănătate şi virtute” ridica practic la plasă pentru gesturi generoase de susţinere dezinteresată, mai ales din partea confraţilor de doctrină. Testul “sănătate şi virtute” avea ceva de gentlemen’s agreement. O anume nobleţe, la care clasa politică din România a fost surdă.

Şi, sincer, n-am crezut că va funcţiona. Nu în România. Nu în ţara lui “dar mie ce-mi iese de aici?”.

Vedeam cum Ponta îşi face cârdăşie după cârdăşie, de la PRM la UDMR – pe bune, Kelemen Hunor? ne înhăităm cu Vadim, principalul nostru hater? Şi-mi ziceam: o să prostească oile. Oile o să pună botul. Băga-mi-aş, oile o să pună botul.

Ei, uite, nu. Într-adevăr, politicienii români, cu Căcărău în frunte (Căcărău care, prin ironia sorţii, a ajuns să voteze tot cu Iohannis, după ce Ponta i-a dat lugubra ţeapă numită USL 2.0, făcută cu Tăriceanu şi cu un partid care nici măcar nu există), sunt profund lipsiţi de generozitate. Într-adevăr, dacă nu le promiţi ciolan, te lasă dezolant de singur. Dar exact această singurătate te face foarte simpatic în ochii votantului obişnuit. Care va empatiza cu tine la alt nivel: acela al umilinţei înghiţite de la toţi barosanii, de la toţi boşii aroganţi, de la toţi cocalarii mincinoşi.

“Bă, Gicule, tu votezi cu Ponta, da? Că dacă nu, te dau afară şi cerşeşti la colţ!”
“Da, normaaal, şefu’!”

Şi, sătul de aroganţe, alegătorul s-a dus în cabina de vot şi a protestat în singurul mod în care putea. A pus cu sete ştampila pe Iohannis.

Iar la exit-poll a scuipat în sân şi a jurat pe viaţa lui că a votat cu Ponta. De aceea diferenţa dintre exit-polluri şi realitate a fost atât de mare, indiferent de autocarele de olteni şi cohortele de morţi votanţi ale lui Dragnea. Pentru că lumea, abordată cu tactici comuniste: minciună, agresiune pe faţă, încălcarea sfidătoare a drepturilor combinată cu baliverne rostite cu sânge rece, s-a purtat cam ca în comunism. A aprobat de faţadă şi a protestat în profunzime.

Testul “sănătate şi virtute” a fost picat de aproape toţi politicienii. L-a trecut însă poporul român.