Viaţa la 60 vs. viaţa la 75 de kg

Salut, univers, eu sunt Lorena Lupu şi prezint o greutate oscilantă. Iar asta din următoarele motive:

A) metabolism leneş, moştenire genetică relativ nefericită (femeile din familia mea s-au expandat ca o epidemie de gripă, toate, odată ce au trecut de fatidicul 35 – lol, fatidic pe naiba. E o simplă cifră, dacă vrei tu să fie. Şi ai bani de botox şi fillere, haha.

B) poftă de dulciuri periodic necontrolată

C) îmi las frecvent abonamentul de la sală să expire fără să consum mai mult de un sfert din şedinţe.

Nu sunt adepta fat shamingului, a umilirii persoanelor plinuţe, a hărţuirii şi a argumentaţiei de tip “Cine te ia, dacă”. Înclin să cred că e mai important să-ţi trăieşti viaţa după criterii proprii, decât să fii sclava / sclavul lui “cine te ia”. Dar sunt adepta sincerităţii depline, şi, prin urmare, vom vorbi despre cum e viaţa la 60 vs. 75 de kilograme.

E de menţionat că am 1.75 înălţime şi oase mari, prin urmare, la 60 sunt basically un sac de ciolane învelit în piele, iar la 75, sunt ceea ce am numi chubby, în pozele în care am slănină pe fălcuţe şi o burtică simpatică de băutor de bere.

Peste 75 nu m-am aventurat, că subit nu mai suna telefonul de la castinguri şi automat nu mai veneau $$$$$, iar asta e cea mai feroce motivaţie pentru a sta relativ în formă. Cea mai feroce, dar nu singura.

Restul motivaţiilor vi le voi enumera în cele de urmează.

A) Te mişti mult mai uşor. 

Nu se compară plăcerea de a merge şi de a face lucruri fizice când corpul tău are de cărat după sine 15 kilograme mai puţin. Te plimbi de parcă ai dansa, te coordonezi mai bine, eşti mai eficient în munca fizică şi ai şi mai multă viteză dacă te grăbeşti undeva.

La 75 de kilograme ai nevoie să iei mai des pauze de mişcare. La 60, te bucuri de plăcerea eliberării energiei, pur şi simplu.

B) Respiri mult mai uşor. 

La 75 de kilograme, parcă nu-ţi ajunge tot aerul din lume. Urci trei etaje pe jos şi începi să gâfâi. Simţi că te sufoci şi dacă muţi o solniţă din stânga în dreapta.

La 60, urci zilnic în pas alert opt etaje, de mai multe ori pe zi, şi nu ai decât un tremur uşor timp de câteva secunde după sosire.

C) Porţi un număr mai mic la pantofi 

Port 40. Dar când te îngraşi zece kilograme, picioarele tind să ţi se umfle de la orice. De la frig, de la căldură, de la mers, de la stat prea mult pe canapea, de la stat prea mult la coadă, de la existat în general. Se umflă şi dor. Şi atunci porţi pantofi cu numărul 41, să te simţi confortabil.

Când dai jos cele zece kilograme, parcă dispare o mare parte şi din problema cu umflatul picioarelor.

D) Pielea devine mai luminoasă 

Sigur, asta nu e neapărat de la slăbit, ci poate mai mult de la faptul că bei nu chiar doi, dar minimum un litru de apă pe zi, în timp ce, când puneai kilograme pe tine, preferai să ronţăi ceva.

Beţi apă suficientă şi veţi rămâne uimiţi cât de mult vi se schimbă pielea şi părul. Cum ambele devin mai moi, mai lucioase şi mai fine.

E) Scade pofta de mâncare 

Sigur, ăsta e mai mult un efect indus. Pentru că începe să-ţi placă de tine cea din oglindă şi începi să te abţii natural, când vine cineva cu o farfurie de biscuiţi. Merită ăştia să periclitez faptul că, după lupte seculare, nu îmi sângerează ochii când mă uit la mine?

No effing way. Pa.

F) Începe să-ţi crească părul de peste tot ca nebunul 

Poate e pentru că, făcând sport pentru a pierde kilograme, îţi creşte nivelul de testosteron din  organism. Cert e că la 75 de kilograme mă duceam la pensat şi epilat o dată pe lună, iar la 60, după 2 săptămâni, deja mă invadează firicele mici de păr gros şi negru peste tot.

Asta, sau te transformi în maimuţă.

G) Seara, eşti rupt de somn. 

Când eşti relativ inactiv fizic, faci nopţi albe fără probleme, le dregi cu cafele şi ciocolată, şi funcţionezi cumva pe un pilot automat în care înlocuieşti odihna cu stimulente.

Ajungi să nu dormi nopţi la rândul şi să mănânci dulciuri cu tona.

Când devii activ fizic şi pierzi kilograme, se face un 11 – 12 seara şi simţi că pici cu capul pe laptop, dacă încerci să scrii ceva. Organismul zbiară la tine: Culcă-mă, în morţii mă-tii. Vreau să dooorm!

Organismul are desigur dreptate, pentru că somnul e modalitatea lui naturală de a se regenera.

H) Iar ziua, te concentrezi mai bine şi eşti mai organizat. 

Asta, posibil, mai mult datorită efectului G, decât direct ca un rezultat al procesului de pierdere în greutate.

I) Devii mai iritabil 

Habar n-am de ce. Probabil că pleacă osânza şi lasă teren nervişorilor, lol. Glumă, să nu sară altă mizdă sinistru de proastă să-mi explice pe un ton pseudosavant că nu aşa funcţionează.

Ca gâsca bătubilă cu bocancul peste mufă care a citit cronica mea la episodul 6 din GOT, unde redam ironic faza cu “Dacă credeai că se termină cu bine, n-ai plătit atenţie” şi unde nu se înfoaie târfoiul toxic la mine: “Ăvai, dar ai tradus false friend. În româneşte se spune “n-ai acordat atenţie”.

Marş, fă, muista retardată a morţilor mă-tii şi gugăleşte “sarcasm”, “parodie”, “ironie” şi tot repertoriul aferent, că eşti proastă de-ţi scapă urina pe crac şi crezi că e inundaţie din vecini.

(Oops. Eu v-am zis că devii mai iritabil când dai jos din greutate. 😀 )

Dar pe proasta aia tot aş bate-o până învaţă să distingă miştoul deliberat de neştiinţă, şi aş face asta şi la 150 de kg, pentru că urăăăsc pizdsplainingul nesolicitat.

Care e ca mansplainingul, plus un ton acru şi arţăgos de acritură nef*tută din mezozoic.

(Haha. Deci, cam atât de iritabil devii dacă slăbeşti.)

J) Te îmbeţi din mai puţin. 

Pentru că, să zicem, renunţi la alcool, sau te rezumi la un pahar de vin roşu sec pe zi, şi atunci organismul îşi derulează singur propriul program de alcoolici anonimi, în aşa fel încât, la următorul party, din două aperol spritzuri, te pomeneşti că eşti beat mangă şi vorbeşti limbi străine.

E mai bine la 60? În procent de 90%, da.

Apoi îţi aminteşti cât ai da cu capul de pereţi pe pizdoiul răpănos care s-a băgat să-ţi explice ţie, traducător cu vreo 20 de titluri sub centură, că atenţia nu se “plăteşte” – să mori tu cu mă-ta, fă, borâto, că ai real impresia că tu-mi spui mie noutăţi – şi zici: parcă eram un om mai liniştit la 75 de kilograme.

😀

Foto: pixabay.com

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Alina says:

    Si eu am o mostenire genetica neprietenoasa. Nici nu as putea visa sa mananc inghetata si shaorma si sa nu se puna nimic. M-am impacat cu ideea, stiu ca daca vreau sa ma mentin, trebuie sa mananc echilibrat, sa fac rar excese si neaparat sa le compensez cu sport.
    Nu ma mai plang cand vad ca altii pot manca oricat fara sa puna un gram, stiu ca tine doar de mine sa arat asa cum vreau sa arat.
    Am insa o ipoteza ca metabolismul rapid e corelat puternic cu lipsa de empatie. Insista unele sa iti infiga putin cutitul in rana cand stiu ca tu mergi la sala, nu mai mananci dupa o anumita ora si vin cu sublimul “am slabit desi mananc in fiecare seara inghetata si ciocolata” sau cu ultima auzita: “Trebuie sa imi vand blugii ca nu imi mai vin, m-am ingrasat”. Eu: “nu mi se pare, nu se vede”. Ea: “ba da, de la 48kg am ajuns la 49.5, chiar 50”. Daca datul ochilor peste cap in situatii din astea ar conta ca exercitiu, as fi expert fitness.
    Anyway, un om linistit esti abia dupa ce ai o discutie serioasa cu tine si constientizezi ca sanatatea conteaza cel mai mult si reusesti sa te impaci cu tine, sa te accepti. Nici sa ajungi umbra Casei Poporului cum spuneai tu in alt articol, dar nici sa stai nemancata 3 zile ca sa para ca ai iesit de la Victoria’s Secret si nu din scara blocului.

  2. Bumblebee says:

    Apreciez ca ai prezentat si avantaje, si dezavantaje pt ambele categorii de greutate.
    Also: nu stiu de ce, din poze imi pareai scunda, nu stiam ca esti inalta 😀

  3. antigelu says:

    Hear, hear. Si eu pendulez intre 95 si 88 de kilograme, desi lumea imi zice la 95 ca sint OK catre slab. Dar nu ma simt eu bine in corpul meu.

    Ai mare dreptate cu punctele A si B, cand o iau la vale sub 90, parca sint umplut cu heliu asa umblu. Si hainele stau mai bine cand urma de burta dispare. Si incap mai bine in scaunul de la masina 😀

    La 20 de ani un stiam ce sa mai maninc sa nu ma bata vantul. Aveam minunata greutate de 70 de kilograme.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger