Nevoia unei noi legi antiviol

Există un precedent periculos în tribunalele românești. Și anume: violatorii adulți care abuzează de fetițe de vârste foarte fragede, 10, 11, 12, 13 ani, și judecători care tratează aceste abuzuri drept acte sexuale reciproc consimțite.

De minore.

Drept care, indivizii scapă ieftin, cu pedepse minore și condamnări cu suspendare,

Să ne fie clar: la aceste vârste, nici un copil nu-și dorește sex. Corpul lui nu e pregătit de asta, mintea lui nu e pregătită de asta, și adeseori, nici nu sunt conștienți de consecințe.

Ce-și doresc de fapt minorii care ajung să se ofere pe tavă la astfel de vârste sunt: iubire părintească (ade multe ori deficitară, cu părinți absenți, alcoolici, sau cu diverse probleme psihice nediagnosticate), sentimentul că cineva are grijă de ei și, da, îndeplinirea nevoilor materiale.

Pe care mulți părinți le ignoră. Sau față de care îl iau în brațe pe eternul “nu am”.

Lipsa iubirii şi a banilor vulnerabilizează minorii faţă de groomeri, faţă de pedofili, faţă de toţi lihniţii sexual, iar educaţia tradiţională ineptă, care-i ţine cramponaţi într-o stare de ignoranţă, refuzul tuturor retrograzilor proşti ca noaptea să permită orele de educaţie sexuală care ar putea avea o componentă de prevenţie, îi face victime sigure.

Singurul motiv pentru care sora voastră Lorena nu a fost abuzată sexual la 12 ani era faptul că era obeză ca un tanc sovietic şi nu au existat pretendenţi. În rest, absenţa oricărei forme de grijă şi ignoranţa ar fi făcut-o victima perfectă.

Mbun.

Pe lângă nevoia educării maselor să nu mai toarne copii de care nu pot avea grijă, şi să se limiteze la câţi pot creşte în mod responsabil (iar dacă răspunsul e “nici măcar unul”, îţi asumi asta şi stai neîmpuiat, oricum planeta e suprapopulată şi resursele, abuzate în exces), mai e nevoie de înăsprirea legilor antiviol.

Şi vreau să susţin campania Declic pe această temă. 

Un minor de 12, 13, 14 ani, disperat după iubire şi grijă, nu are maturitatea necesară să consimtă să facă sex. Nu are discernământul format, prin urmare, chiar dacă se poartă într-un mod care, aparent, îi aduce resursele de care nu beneficiază acasă, e treaba adultului să fie raţional şi cu capul pe umeri şi să spună “no way”.

Şi unicul mod de a îl face pe adultul din ecuaţie conştient de responsabilitatea lui e prin calificarea ca viol a oricărei activităţi sexuale cu o persoană care să aibă mai puţin de 16 ani. Indiferent dacă minorul manifestă disponibilitate, sau chiar iniţiativă. Pentru că în cazul minorului, nu e vorba de dorinţa de a face sex, ci de multe alte nevoi neîndeplinite, iar sexul e doar o formă de tranzacţie prin care minorul îşi îndeplineşte numitele nevoi. 

Ca să nu punctez cazurile în care chiar părinţii sunt aceia care-l vând, pentru beneficii materiale. care le revin lor, nu lui.

Vă invit să semnaţi şi voi.