Nu-ţi închide social media

Ieri, m-a întristat un comentariu al unei fete.

Context: de câte ori postez un machiaj mai colorat, apar nechemaţi de nimeni diverşi indivizi şi individe să mă frece la icre cu mentalităţi de Cocârlaţii de Deal legate de cum machiajul e aşa şi pe dincolo. Moment în care eu regret profund că nu mai poţi da cu morţii de mamă pe Facebook, pentru că tot reachul tău suferă.

Suntem o ţară cu extrem de mulţi gherţoi şi gherţoaice, cu mentalităţi de ev mediu. Oameni care la 30 de ani arată de 50 şi sunt mândri de asta. Oameni care trăiesc în cacao şi sunt mândri de asta. Oameni care nu ştiu nimic despre nimic şi sunt mândri de asta. Oameni care cred că ideile lor puţine şi fixe ar trebui să slujească de verdicte pentru restul universului.

Pe când Facebook era mai liber cu băgat măciuci printre amigdalele ăstora, îmi plăcea să-i înjur cu pasiune. Pentru că prostălăii ăştia nu se rezumă să fie trişti, penibili, lipsiţi de imaginaţie şi extrem de scârboşi doar pe peretele lor, unde poţi uita de existenţa lor jalnică şi irelevantă. Prostălăii ăştia se oploşesc pe capul tău ca râia şi încep să-ţi administreze numitele idei puţine şi fixe pe post de verdicte, şi să-ţi otrăvească social media cu ele.

Fiinţe mai scârboase şi mai vomitive cu greu îţi imaginezi, şi faptul că puteam să le creez ăstora dispoziţia nasoală pe care o creează ei mereu altora era o plăcere.

Dar, ieri, în timp ce discutam subiectul pe Facebook, o fată mi-a mărturisit ceva ce mi-a sfâşiat inima: A avut o pagină de machiaj, dar veneau toţi mâncătorii de c**t să împroaşte cu frustrare, de zici că machia pe banii lor, şi în cele din urmă, a cedat şi a închis-o.

Subliniez: era o pagină de machiaj. Nu una de politică, s-o acuzi de fake news. Nu una de sănătate, să zici că dă cuiva ceai de traista ciobanului pentru cancer cu metastaze. Nu una de jobs, să acuzi că promovează joburi prost plătite de la angajatori neserioşi. Nici măcar una de cooking să te cerţi cu ea că pune mazăre în salata de boeuf. (Glumăăă: chiar nu mi se pare că salata de boeuf a altuia ar fi motiv valid de ceartă. Da, dacă sunt la restaurant, comand salată de boeuf, cer fătă mazăre, şi vine cu mazăre, şi eu plătesc nota la final, atunci am motiv să smiorc. Dar dacă e pagina altuia, salata altuia, banii altuia şi stomacul altuia, trebuie să fiu idiot bătut în cap să o ard adversativ şi recalcitrant.)

Aşijderea şi machiajul. E pe fardurile şi banii ăleia? Chiar dacă arată ca o sorcovă confecţionată artizanal la grădiniţa de nevoi speciale, nu am nici un motiv să latru, pentru că obiectiv nu e treaba mea. Dacă pot zice ceva de bine, zic de bine, dacă nu, tac şi mă abţin.

Pentru că machiajul, ca şi gătitul, şi ca orice altceva, presupune mult-mult exerciţiu pentru precizie, formarea flerului şi a competenţei şi pentru găsirea unui stil personal. Iar dacă una arată ca tencuită cu mortar, oh well. E la început, învaţă ea. Şi chiar dacă nu învaţă, bravo ei că e fericită.

De aici, un sfat prietenesc: niciodată, niciodată nu-ţi închide tu social media ta de gura haterilor şi a geloşilor. Indiferent câţi gherţoi şi câte gherţoaice se perindă pe acolo. Şi chiar dacă respectivii sunt prieteni ai tăi reali, ofticaţi că tu creşti mai repede şi mai bine decât ei.

Ar fi nasol să îţi spui makeup artist şi să-ţi oferi serviciile publicului, când tu nu ştii să estompezi o culoare de tranziţie. Dar dacă nu te dai nicăieri ceea ce nu eşti şi e clar că explorezi culori şi atâta tot, nu e treaba nimănui să te latre. Să ai un hobby care nu face rău nimănui e încă legal în ţara asta.

NU îţi închide niciodată social media, indiferent de reţea, de gura lătrăilor, de gura prietenilor, de gura familiei sau de gura oricui altcuiva crede că are un drept să-ţi strice mojo-ul.

Apropo de asta, am mai cunoscut o categorie de doamne. Categoria care îşi închide social media pentru că un gigel le hărţuieşte. Îţi vin cu nişte replici de genul: “Da, dar ăsta e însurat, nu vreau să prindă nevastă-sa ură pe mine”.

Jesus. Deci, tu nu i-ai dat niciodată curs insistenţelor, nu ai făcut decât să repeţi iar şi iar că nu eşti interesată, dar tot tu te simţi aiurea faţă de nevastă-sa pentru că el te hărţuieşte?

Tu nu i-ai jurat nimic neveste-sii la altar, deci nu ai nici un motiv să te simţi nicicum, iar dacă îţi pasă de sentimentele acelei femei, fă un print screen cu mesajele lui şi pune-o în temă cu minunăţia de bărbat pe care o are alături. E singurul bine pe care poţi să-l faci acestei femei. Nu de alta, dar din secunda în care dispari tu din online, ăsta găseşte prompt altă ţintă. Poate are zece alte ţinte chiar acum, şi tu renunţi la conturile tale pentru ce?

Fata şi-a închis conturile anyway şi din secunda aia am rupt comunicarea pentru că, plm, viaţa e prea scurtă pentru oameni proşti.

Social media ta e un drept al tău, un mod de a genera influenţă şi un mod de a comunica cu alţii, nemaivorbind despre toate glumele şi memele de care poţi să te amuzi, dacă îţi alegi bine lista de prieteni.

NU renunţa tu la ea pentru nesimţirea şi ghiolbănismul altuia. Să renunţe el, dacă are o problemă.